De când am văzut pe Google acel film documentar despre apă, în mine s-a declanşat un proces de schimbare a perspectivei de înţelegerea lumii şi vieţii. De atunci, cam o dată pe lună revăd acest film. Procesul pe care-l parcurg se împlineşte în etape, dar într-un mod curios, de la sine, independent parcă de voinţa mea. Este ca şi cum un izvor subteran ar fi început brusc să-şi croiască drum prin fiinţa mea, în căutarea afluenţilor şi, într-un final, a unei ape mai mari în care să se verse, pentru a împlini acest mister fascinant care este circuitul apei în natură.
O dată ce am văzut acest film a încolţit o sămânţă care acum creşte independent cumva de mine, încet, zi de zi, dezvoltându-se spre o plantă încă necunoscută.
Apa este poate cel mai mare mister al lumii în care trăim. Este singurul lucru care îşi formează culoarea altfel decât toate celelalte, este unicul element prezent în trei forme de agregare (lichidă, solidă şi gazoasă) şi singurul care la temperaturi joase se dilată. Este şi cel mai puternic solvent din natură.
Dar poate cea mai mare descoperire ştiinţifică este faptul că nu formula chimică a apei este relevantă - H2O - ci structura sa. Grupuri de savanţi din toată lumea, care au condus şi conduc cercetări independente asupra apei, au ajuns toate la aceeaşi concluzie: apa funcţionează ca un uriaş creier ce stochează informaţie. Molecula de apă este modulul care subîmparte, împarte şi deînmulţeşte lumea vie. Un anumit număr de molecule de apă formează un cluster. Acest cluster este o structură informaţională din care anumite molecule de apă pleacă spre alte clustere, fiind înlocuite imediat de alte molecule. În fiecare secundă, aceste clustere se modifică în acest fel. Astfel, viaţa lor este nelimitată, clusterul fiind o structură foarte stabilă. Moleculele care vin şi pleacă aduc cu ele informaţie, iar clusterul poa
