Sorin Ioniţă: Ne-am mai înţepat noi şi până acum, societatea civilă şi guvernul, ne-am criticat şi ne-am acuzat unii pe alţii, că nu ştim cum e chestia cu fondurile europene, înţepenite în proiect. Sursa: EVZ
Dar de acum gluma chiar se îngroaşă. Ne apropiem de jumătatea ciclului bugetar 2007-2013 şi explicaţia plauzibilă în primul an de la aderare - că proiectele sunt în pregătire, iar cheltuirea efectivă de bani vine în faze mai avansate - nu mai ţine.
Cu o rată de absorbţie între 1 şi 2% la jumătatea perioadei (pe banii angajaţi după 2007; dacă socotim şi programele de preaderare încă în derulare, situaţia e un pic mai bună), pericolul e mare să ne facem de râs neputând înghiţi ce ne-a băgat Europa în traistă.
Zilele trecute, premierul Boc a mai primit un răvaş deschis de dragoste, iniţiat de colegii de la CRPE, în care se atrage atenţiacă absorbţia de fonduri UE e prioritatea retorică nr. 1, dar structurile de gestiune ale acestor fonduri se depopulează. Când un om trebuie să monitorizeze sute de contracte, să verifice documente şi să aprobe plăţi, degeaba strigi de la pupitru că banii europeni sunt bineveniţi, că tot n-au cum să fie cheltuiţi.
Sute de patroni de IMM, directori de asociaţii, contractori cu lucrări executate sau studenţi cu burse doctorale UE aşteaptă de luni de zile tranşele ce trebuiau virate în 2009. Proiectele nu pot fi oprite, cheltuielile trebuie derulate, altfel sumele nu mai sunt eligibile, aşa că lumea s-a împrumutat la bănci şi va intra curând în faliment, doar pentru că statul nu-şi poate onora obligaţiile.
Iar cauza blocajului nu poate fi doar tăierea sporurilor salariale, îngheţarea angajărilor prin celebra ordonanţă din primăvara lui 2009, sau plecarea funcţionarilor care au învăţat câte ceva în sectorul privat sau la Bruxelles. De exemplu, nu pricep de ce poziţia de director al a
