Oaspeţii, măcar prin prisma faptului că sunt o prezenţă obişnuită a eşalonului secund, plecau favoriţi. Dar asta nu înseamnă neapărat că poţi fi învingător. Pe terenul din Popeşti-Leordeni, mai exact la Glina („Groapa de gunoi” a Bucureştiului, cum mai este denumită zona) Inter Gaz a întâlnit FC Săcele. Un meci între două echipe ce nu emit pretenţii la polul nordic al clasamentului, jucând cel mult pentru a obţine o clasare într-o zonă călduţă.
Prima repriză a aparţinut gazdelor, formaţia păstorită de Dumitru Tudor, cunoscut mai degrabă sub denumirea gastronomică de „Ciorbă”, ei reuşind de altfel să-şi înscrie golul de trei puncte prin Bârsan, în min 27. Că el a fost marcat şi cu largul concurs al târgmure-şeanului R.Pop, cel care nu a fluierat un fault evident la Dani în faza premergătoare reuşitei sau că golul lui Bârsan nu a fost cel mai spectaculos din lume, sunt amănunte ce nu prea interesează şi nu aduc puncte în clasament.
De la cabine au apărut parcă alte echipe. Săcelenii, muştruluiţi la pauză de antrenorul Cosmin Bodea, au pornit cursa de urmărire a Interului (nu, nu cel din Milano, v-am mai povestit noi de Glina, de gropi de gunoi …), creându-şi o sumedenie de ocazii. Cele mai mari le-am notat în dreptul „juniorului” Marinescu (min 68), când a rămas singur şi uluit la 10 metri de poartă, fiind blocat după ce a întârziat şutul. Şi Pandele putea să înscrie pe final, dar şutul său, pe care scria „gol”, a fost respins în corner de portarul advers (min 89). Din faza rezultată, balonul a ajuns la Roşca, singur în 6m., dar nici el nu a putut aduce o egalare, care s-ar fi dovedit justă după aspectul jocului. Dar este ceva just în acest fenomen ce s-a dovedit de multe ori infidel cu una sau alta dintre echipe? Pe lângă înfrângerea care rămâne (e drept că este prima în acest sezon) şi care poate da tonul îngrijorării, ţinând cont că la Săcele vor veni co
