Moartea unei persoane apropiate sau despărţirea de aceasta pot cauza nu numai durere, ci şi furie, vinovăţie, chiaro stare de şoc. Psihologii spun că, de cele mai multe ori, „să fii tare“ nu e soluţia potrivită pentru a supravieţui.

Sentimentele pe care le încearcă o persoană care a suferit o pierdere sunt de multe ori copleşitoare. Cei aflaţi în această situaţie îşi imaginează cu greu o cale de ieşire, însă, spun specialiştii, drumul către liniştea sufletească depinde cel mai mult de felul în care fiecare reuşeşte să se împace cu pierderea respectivă.

Psihologii asigură că nu există nicio durată determinată de suferinţă, nicio reţetă care să facă să dispară toată această angoasă cât ai clipi din ochi. „Multe sentimente însoţesc durerea: teama, furia, vinovăţia. Chiar dacă multe par surprinzătoare, sunt de fapt reacţii naturale la pierderea cuiva sau a ceva drag, iar acceptarea acestora nu face decât să grăbească procesul de vindecare", a explicat Amina Khleef, psiholog în Bucureşti.

După 50 de ani de iubire

Cornel Constantin, din Bucureşti, are 80 de ani. S-a căsătorit pe când avea 27 de ani şi a rămas alături de aleasa inimii sale mai bine de jumătate de secol. Nu a avut copii, însă viaţa celor doi a fost plină de satisfacţii şi împliniri. Viaţa lor liniştită a fost însă zdruncinată în 2005, când soţia lui Cornel a fost diagnosticată cu cancer. S-a luptat câţiva ani cu boala şi chiar au crezut că au învins-o, însă, în urmă cu un an, Cornel şi-a pierdut partenera de viaţă.

„Soţia mea a deschis ochii în două rânduri şi ne-a privit cu nişte ochi trişti pe care nu am să-i uit niciodată. Doctorii ne-au asigurat că nu a avut dureri şi că viaţa ei s-a scurs încet, încet. Zilele care au urmat după înmormântare au fost cumplite. Singur, într-un apartament mare, am trăit aşteptând parcă să se întâmple o minune şi să ne reluăm viaţa întrerup