Prezentă în Piaţa Universităţii din primele momente ale manifestaţiei anti-FSN, Zoe Petre îşi aminteşte cei dintâi paşi către o Românie necomunistă. Zoe Petre a participat, de la început, la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. Acum, analizând „la rece“, îşi dă seama cum a fost murdărită de cărbune imaginea României.

„Adevărul": Care a fost scânteia care a aprins Piaţa Universităţii?

Zoe Petre: La 22 aprilie, două asociaţii civice, Asociaţia „16-21 Decembrie" şi „Alianţa Poporului", au organizat un marş şi un miting. Brutalitatea cu care forţele de ordine - într-un dispozitiv identic cu cel din decembrie - au evacuat manifestaţia şi arestarea unuia dintre lideri, Dumitru Dincă, au declanşat un val de revoltă mai ales printre tinerii care fuseseră în Piaţa Universităţii şi în decembrie 1989, şi care acum aveau impresia că se întorc în timp. Refuzul lor de a elibera Piaţa duce la ocuparea spaţiului pentru nu mai puţin de 53 de zile, inaugurând o manifestaţie-maraton care reedita spectaculos ziua de 21 decembrie.

Mai citeşte şi:

Secretele Mineriadei: Petre Mihai Băcanu:„Minerii au fost duşi la mine acasă de securiştii de la SRI“

Când a fost deschis balconul Universităţii?

În urma propunerii venită de la Liga Studenţilor din Universitatea din Bucureşti, prorectorul Emil Constantinescu, fiind profesor la Catedra de Mineralogie a Facultăţii de Geologie, de la etajul I al clădirii Universităţii, unde se afla balconul, a autorizat deschiderea acestuia. Balconul s-a transformat astfel în tribună pentru vorbitorii care se succedau aproape fără întrerupere, adresându-se participanţilor la miting. În acest fel, Piaţa a dobândit o structură şi o ierarhie stabilă, zona „liberă de comunism" a devenit un spaţiu orientat şi coerent, între „Kilometrul zero", deschis maselor, şi balconul - tribună a liderilor. A fost o iniţiativă extre