Nu degeaba i-a fost teamă lui Victor Piţurcă de meciul cu francezii. Era convins, ca toţi cei care-i înconjoară pe tricolori, că faţă de meciul de la europene, va fi cu totul altceva. Acolo a fost meciul prieteniei, la sfârşitul unor campionate grele din Europa. Acum lupta se dă pentru punctele necesare pentru calificare la mondialul sud-african. Ambele reprezentative veneau rănite de înfrângerile din prima rundă, românii în faţa Lituaniei, iar francezii în faţa Serbiei. S-a vorbit mult înaintea partidei, dar în acelaşi timp lotul a fost subţiat de numeroase şi importante indisponibilităţi. Victor Piţurcă nu i-a putut folosi pe Mirel Rădoi, Bănel Nicoliţă, Cosmin Contra, Paul Codrea, Ovidiu Petre sau Marius Niculae. Apăreau însă Adrian Mutu, Cristi Chivu, marii absenţi ai ultimelor partide. Speranţe care pe final s-au dovedit deşarte, pentru că tricolorii din Carpaţi au jucat numai 20 de minute, după care şi-au luat vechiul obicei de a-şi băga autobaza în poartă.
Franţa nu mai este echipa din 1998, când cucerea trofeul mondial, nici măcar cea de acum trei ani, când juca finala, ci o echipă de bătut. S-a văzut asta în primele 20 de minute, când şarjele românilor i-au găsit cu garda jos. Doar atât au putut elevii lui Victor Piţurcă? O întrebare retorică, pentru că, văzându-se cu sacii în căruţă, tricolorii au căutat să îngheţe tabela. Au uitat însă că cea mai bună apărare este atacul şi cum pe teren a fost numai umbra lui Mutu, iar Marica a fost numai cu numele, rezultatul final s-a văzut în scor.
20 de minute mult
prea puţine
Meciul a început cu un presing ucigător al francezilor, care s-au năpustit spre poarta „Pisicii”. Şi-au lăsat spatele descoperit şi în min. 6, Dorin Goian trimite o excelentă pasă la „piticul atomic” - Florentin Petre, iar acesta nu iartă trimiţând cu latul pe lângă Mandanda. Nu îţi venea să crezi ce simplu a fost.
