Cine spune că ratările sau eşecurile în general sunt ceva negativ? Ele pot fi, şi chiar sunt de cele mai multe ori, oportunităţi pentru alte căi ce se deschid.
Nu-i neapărat important sau obligatoriu, dar te ajută foarte mult să vezi viaţa altfel, să te concentrezi mai bine asupra drumului de urmat şi să faci o selecţie mai bună a oamenilor şi a situaţiilor care îţi apar în cale, să fii mai relaxat şi mai fericit. Anume să priveşti lucrurile din altă perspectivă decât cea „normală”, cea oficială, cea cu care ai fost crescut, obişnuit.
Să faci un experiment, de exemplu. Să mergi altfel decât mergeai până acum, să te prefaci şchiop, să stai cu capul într-o parte, să priveşti de jos în sus, printre picioare, la cel cu care vorbeşti, să îţi schimbi vocea, să îţi pui dopuri în urechi, să îţi acoperi un ochi, să mergi în pantaloni scurţi şi tricou iarna pe stradă şi în palton vara, să mănânci numai mâncare cu E-uri, numai de la fast food, sau să bei doar apă de la robinet, să porţi pantalonii invers, fusta pe dos, ciorapii rupţi la degete, ochelari cu lentile de culori diferite. Şi poate că nu de prima oară, dar, după un timp, ai să începi să distingi o altă realitate, una la fel de valabilă ca şi cea dinainte, cea de la „orizontală”, la fel de penetrantă şi convingătoare. Atunci îţi vei da seama că îţi este mult mai uşor să te pui în locul oricui şi să judeci lumea din perspectiva acestuia. Pentru că noi, europenii, românii chiar mai mult, suntem atât de ancoraţi în tradiţii, obiceiuri, idei preconcepute, şabloane rigidizate de-a lungul anilor, încât cu greu mai putem distinge ceea ce este în afara noastră, cu greu mai putem recunoaşte alt adevăr decât al nostru. Mai ales după o anumită vârstă a fiecărui individ în parte când „principiile” s-au solidificat, chiar pietrificat, este imposibil să mai fim liberi, drepţi, corecţi cu lumea. Şi nu mai acceptăm nim
