Deşi are puţine expoziţii personale la activ, Gheorghe Miron este mulţumit că lumea îl apreciază şi îi cumpără lucrările

Nu-şi aduce aminte foarte bine de când desenează. Ştie doar că a început, ca toţi copiii, de la o vârstă fragedă. „Cred că prin clasa a cincea mi-am dat seama că desenez mai bine decât alţii. Le făceam desenele tuturor colegilor mei", spune artistul.

Mai târziu, el a urmat cursurile Liceului de artă şi apoi ale Institutului de Arte Plastice. A cochetat şi cu catedra, dar i-a plăcut şi fotbalul. Chiar a jucat fotbal la una dintre echipele fanion ale oraşului, dar până la urmă tot în lumea artiştilor a ales să rămână.

Regretatul Simion Mărculescu l-a descoperit şi l-a adus la Muzeul de Artă ca muzeograf, dar lui Gheorghe Miron îi place să spună că este mai degrabă artist decât „curator de artă", cum îşi numeşte cu ironică preţiozitate profesia.

Dacă la început lucrările lui Gheorghe Miron erau realizate în creion negru, pe parcurs artistul a dezvoltat o tehnică nouă, pe care nu prea o întâlneşti în lumea graficienilor. Practic, artistul a început să combine creionul negru cu creioanele colorate.

Cele mai multe dintre lucrările lui Gheorghe Miron prezintă nuduri. Prezintă femeia fără accente vulgare, obsene. Adoră ipostazele uşor pudice şi nu exprimă în niciun fel gesturi vulnerabile.

„Spuneţi-mi dumneavoastră dacă există ceva mai frumos?", îmi răspunde artistul la întrebarea: „De ce femei nud?".

Şi argumentaţia a continuat. „Încerc să fac lumea să înţeleagă că femeia este centrul universului, că trebuie preţuită şi că este totul", spune Gheorghe Miron, care m-a mai asigurat şi de faptul că modelele sale sunt reale şi nu reprezintă rodul imaginaţiei sale.

Întrebări şi răspunsuri

Ce spun oamenii după ce vizitează o expoziţie?

Multe! Eu îi detest însă pe c