Plouă sanchiu. De câteva zile. Cu pauze scurte, prea scurte ca să mai privim cerul. Un cer strâns într-o broboadă cenuşie, din care ies cârlionţi de nori. Prin geamul maşinii, viaţa îmi pare azi o acuarelă umedă. Un tablou cu contururi vagi şi imprecise, mereu în schimbare. Liniile se frâng şi dispar la atingerea picurilor de ploaie, se transformă în forme basmice. O pensulă nevăzută se joacă pe parbriz, mâzgălindu-l în nuanţe niciodată ferme, definitive. E un provizorat de culori care farmecă şi îndeamnă la visare! Imaginaţia o ia razna şi se trezeşte la realitate, speriată şi revoltată, sub tirania primului claxon din infernul rutier.

Plouă surd acum. Şi înfundat. Pe geamul maşinii se preling întruna stropii de ploaie şi atât. Restul fusese închipuire lichidă, fulgurantă şi ludică.

Păşesc preocupat. Strada e aproape pustie. O pustietate somnolentă şi parcă zăresc urdorile dimineţii văratice. Ajung în dreptul unei cofetării pentru prichindei. "Piticot" îi zice. Încetinesc pasul şi privesc dincolo de vitrină. Un paradis de ciocolată şi marţipan. Zăbovesc orişicât la poarta lui, adulmecând parfumurile ce plutesc din belşug în aerul comestibil. Mă desprind anevoie, copilul din mine se lasă convins cu greu. Ar mai rămâne acolo să se ghiftuiască şi să-şi îndese în buzunarele strâmte dulciurile la care râvneşte cu nesaţ. Îl aud suspinând şi bodogănind, dar geaba.

Sunt neînduplecat. Trec mai departe. Imediat e iadul. Sau mi se năzare? Da' de unde. E un magazin de obiecte funerare, cu coşciugul expus în geam. Reclama e mama comerţului, inclusiv al comerţului cu moartea! Deoparte şi de alta a sicriului descoperit, lăcuit şi împodobit cu dantele albe, stau patru lumânări. Înalte şi zvelte, invitându-te, pasămite, să încerci confortul copârşeului meşterit după ultima modă. În fundul magazinului şade un individ revărsat. Zâmbeşte negustoreşte, rugând