Crescătorul de oi, oierul, baciul şi ciobanul, doar din zonele montane, sunt, de săptămâna trecută, meserii incluse în Nomenclatorul ocupaţiilor din România. Ciobanii sunt încântaţi de idee, însă zic că nu cred până nu văd. Ei vor fi angajaţi cu carte de muncă, vor primi lunar un salariu. Vor face cursuri de calificare şi vor obţine diplome recunoscute în toată Europa.
Ocupaţiile tradiţionale de crescător de oi, oier, baci şi cioban, doar din zona de munte, sunt, de săptămâna trecută, meserii incluse în Nomenclatorul ocupaţiilor din România. Demersul, început de acum un an şi jumătate, a fost legiferat prin ordinul ministrului Muncii nr. 1759/2010, publicat recent în Monitorul Oficial. Meritul este al conducerii Asociaţiei Crescătorilor Montani de Ovine „Dealu Negru" din Bistriţa-Năsăud.
„Oieritul e o meserie ca oricare alta. Nu văd de ce ciobanii nu ar lua salariu, nu ar avea carte de muncă şi nu s-ar pensiona ca orice alt om", spune preşedintele asociaţiei, Vasile Turculeţ, iniţiatorul proiectului. Acesta mai zice că, de azi încolo, oierii montani au o bază şi vor beneficia de un sprijin bănesc la pensie. „Oieritul e o meserie calificată. Va fi şi o perioadă de probă, ca în orice altă profesie, iar angajatul va fi plătit în funcţie de competenţe. Mai câştigaţi sunt cei tineri, care sunt acum la început de drum", este de părere Turculeţ. Ciobanii nu cred până nu văd Liviu Sălăgean, de 49 de ani, este un crescător de oi din tată-n fiu, originar din comuna Prundu Bârgăului. „Umblu cu oile de când aveam 5 ani. Îmi plac mult animalele. Oieritul e cea mai grea meserie. Din 24 de ore dormi 4. Dacă plouă, tună sau ninge, tu trebuie să fii pe munte cu oile. Am crescut cu oile", zice Sălăgean. El are în jur de 200 de oi, iar de câteva zile unele i-au fătat. „Nu am închis un ochi noaptea trecută. E perioada în care fată oile", spune crescătorul. Liviu Sălăg
