Petru Mandachi, 80 de ani, este singurul "meşter de ceaune" din oraşul Tărgu Frumos, urbe altădată plină de meşteşugari renumiţi in intreaga ţară.Măiestrie -ridică pe degete inima metalului
Petru Mandachi, 80 de ani, este singurul "meşter de ceaune" din oraşul Tărgu Frumos, urbe altădată plină de meşteşugari renumiţi in intreaga ţară.
Â
Moş Petru, un adevărat artist in domeniu. Un meşter pieptănar care a locuit pănă deunăzi chiar pe Strada Pieptănari, in Tărgu Frumos. Un "rom de omenie", zice-se, admirat de intreaga breaslă şi toată suflarea ţigănească a tărgului. Ultimul pieptănar şi ceaunar din Tărgu Frumos.
Din coarne de bou făcea piepteni "deşi", pe care ii vindea in toată ţara unora dintre romănii care, pe atunci, aveau destui păduchi. Gospodăria şi-a ridicat-o din această muncă grea, pe care o practică şi astăzi, insă cu mai puţin spor la vănzare. Cănd nu a mai putut face piepteni din os, din cauza lipsei coarnelor de vită, s-a apucat de turnat cratiţe şi vase pentru gătit.
Â
Lupta. Astăzi, pieptenele des se face din plastic şi nu prea mai are intrebuinţare, iar aşa-zisele oale minune de prin supermarketuri subţiază punga cu medicamente a bătrănului, care se incăpăţănează să toarne oale din aluminiu. Vase in care, spune meşterul, iese cea mai bună friptură.
Cănd focul s-a incins şi miezul de aluminiu pălpăie gălbui, moş Petru apucă cărjele şi coboară in mica turnătorie. O hardughie cu pereţii dărămaţi, cu cuptor serios şi utilaje. "S-a incins. Noroc. Toarnă", suflă bătrănul ultimele indicaţii. Putere nu mai are decăt pentru treburile uşoare. In schimb, supervizează totul. Nepoţii execută. "Scoate forma, toarnă, vezi focul." Acum a căzut pe un scaun. Zămbetul larg mijeşte sub mustaţa scurtă, ţigănească, a la Hitler. "Se face fum mult, mai aerisim, mai punem cărpa la gură, dar tot ne intoxicăm, slavă Domnului că
