Naţionala de fotbal îi dedică partida de la Budapesta, părinţi şi copii - mitinguri de solidaritate, organizaţii de tineret - mesaje de susţinere, simpatizanţii - pagini pe Internet. La numai 15 ani, Sabina Elena devine, prinsă în tăvălugul mediatic, un simbol al rezistenţei românilor din Secuime în faţa naţionalismului maghiar. Bentiţa tricoloră, purtată pe cap de 15 Martie, ca reacţie la lipsa de respect cu care colegii ei maghiari trataseră Ziua Naţională a României, a transformat-o pe eleva dintr-a IX-a într-o eroină, după ce apariţia ei pe Facebook a provocat reacţii extreme, inclusiv ameninţări cu moartea, din partea unor necunoscuţi. Într-o discuţie cu jurnalistul Ştefan Mako, Sabina făcea însă, zilele trecute, o mărturisire şocantă: „Urăsc ungurii. Asta e adevărul. Îi detest, nu-mi caut scuze. Nu pot descrie, e ceva în mine, o repulsie... Mă irită”. Apoi, pe Facebook, ea a revenit asupra afirmaţiilor: „Eu nu îi urăsc. Urăsc faptul că ei mă urăsc”.
De ce vorbeşte atâta despre ură un copil de 15 ani? De ce elevii maghiari şi români de la Liceul Kőrösi Csoma Sándor din Covasna se sfidează şi se insultă reciproc, de zilele naţionale? Cum au deprins aşa de repede intoleranţa etnică? În inocenţa ei, Sabina îi dezvăluie aceluiaşi ziarist cine a plantat seminţele: mai întâi familia („Poate e ceva genetic, aşa era şi tatăl meu”), apoi şcoala („Când vezi câte discriminări se fac numai la nivel şcolar, câte nedreptăţi”), aceasta din urmă cultivându-le sârguincios.
Copiilor maghiari li se inoculează acasă idealul autonomiei teritoriale şi al Ungariei mari, crescând, sub drapelul şi cu imnul ungar, în agitaţia politică a dulţilor, cu sentimentul că li s-a luat, de către ceilalţi, ceva ce le aparţine exclusiv. Copiilor români din judeţele majoritar maghiare li se repetă că ungurii sunt răi şi vor să ia Ardealul, dezvoltându-se într-o atmosferă de permanen