Hipodromurile şi cursele de cai erau, în România, până la al Doilea Război Mondial, nu numai un sport şi patima de a paria, ci un eveniment monden, un loc unde “te duceai să vezi şi să fii Hipodromurile şi cursele de cai erau, în România, până la al Doilea Război Mondial, nu numai un sport şi patima de a paria, ci un eveniment monden, un loc unde “te duceai să vezi şi să fii văzut”. Hipodromul de la Băneasa, construit după proiectul arhitectului I.

D. Berindei, a fost inaugurat în 1908 şi era al doilea ca mărime din Europa, după celebrul Longchamps din Paris, cel care apare şi într-o pictură a lui Ştefan Luchian. Era proprietatea Jokey Clubului, prezidat de Alexandru Marghiloman.

Timp de zeci de ani, era prezentă la curse toată “lumea bună” a Bucureştilor. Cursele începeau la ora 14.30 şi se terminau la 17.30. În tribunele hipodromului se creau alianţe politice sau economice, se înfiripau idile şi se decideau căsătorii, se câştigau sau se pierdeau averi uriaşe.

În grajdurile lui se creşteau cai de cavalerie, cai pursânge pentru galop şi armăsari pentru “regina curselor de cai”, trapul. În 1960, din ordinul lui Gheorghiu Dej, frumoasa clădire a fost demolată. Pe locul ei s-a înălţat, în stilul arhitecturii staliniste, Casa Scânteii.