Starea de fapt

Din momentul deschiderii Arhivelor sovietice, importante cercetări s-au realizat din 1990 încoace cu privire la sistemul de muncă forţată şi Gulag în URSS. Putem cita aici studiile dedicate genezei Gulagului în Insulele Solovki-Jakobson, prezentării diferitelor operaţii de deportare în masă realizate de Stalin sau analizei locului şi rolului jucat de Gulag în viaţa socială, politică şi economică a Uniunii Sovietice. Istoriografia fenomenului s-a concentrat mai ales pe aspecte politice, demografice şi administrative ale Gulagului, dar au apărut în ultima vreme şi lucrări dedicate vieţii cotidiene în lagăre şi locuri de deportare, problematica generaţională a acestuia, precum şi traiectoriei de reinserţie în viaţa civilă şi politică a prizonierilor de tot felul sau a celor deportaţi.

Gulagul a fost şi o experienţă comună, „universul“ său transformându-se profund pe măsura trecerii timpului şi a deportării de noi categorii de deţinuţi şi naţionalităţi, devenind un veritabil mozaic al URSS, dar şi al noilor ţări aflate în sfera acesteia de influenţă. Această experienţă unică a Gulagului a stat oare la baza unei identităţi politice şi culturale comune a celor obligaţi să fie împreună pentru a supravieţui? Sau, din contră, a contribuit la întărirea prejudecăţilor naţionale ale celor risipiţi pe ansamblul teritoriului sovietic? Sunt doar două dintre întrebările care arată importanţa acestei teme în ansamblul său.

După prăbuşirea comunismului, ţările aflate sub umbrela Moscovei sau ex-sovietice au „pus în scen㓠memoria Gulagului cu ajutorul unei lecturi „naţionale“ a acestuia, în marea majoritate a cazurilor. Scopurile au fost diverse, de la aducerea la lumină a unui trecut îndelung interzis până la manipularea politică a memoriei traumatice a comunismului. În acest context, actualul proiect aduce în lumină martorul, susceptibil să furnize