Sunt pensiile o “schemă Ponzi?” Probabil că da. Însă dacă maimuţăreşti adevărul cu destul talent, până la urmă nu-l mai crede nimeni.
+ Click pe grafic pentru mărire +
Grozav pătimeşte acum Botiş-ministrul-Muncii pentru că i-a scăpat porumbelul:
Este un sistem piramidal cumva, dacă doriţi, pentru că în momentul în care nu mai ai contributori, nu mai ai de unde să atragi constribuţii şi să plăteşti mai departe. Este acea schemă Ponzi despre care se tot discută.
E aproape neverosimil amestecul de luciditate, incompetenţă, candoare şi ticăloşie – prinse toate în atât de puţine cuvinte. Dacă vorbele au fost “scoase din context”, atunci hai să le punem la loc. Pe rând:
Luciditate – pentru că este perfect adevărat. Sistemul public de pensii chiar se va prăbuşi aşa cum s-a prăbuşit Caritas-ul, versiunea românească dar cu un secol mai tânără a schemei Ponzi.
Incompetenţă – pentru că în cazul celui mai important om din stat care se ocupă de problema pensiilor (în fine!) absolut necesare sunt tuşele precise. Or, argumentaţia a fost una la fel de imprecisă ca una de crâşmă, construită parcă din vorbe culese de pe la unul – de pe la altul. Formularea riguroasă pentru poziţia şi contextul ăsta suna, de exemplu, aşa: “Un sistem de pensii în care nu sunt respectaţi parametrii actuariali din motive politice riscă să se transforme într-o schemă Ponzi. România este mai aproape de situaţia asta decât şi-ar dori”. În felul ăsta, mesajul ar fi avut nu doar conţinut ci şi rost.
Candoare – Este de apreciat totuşi sinceritatea unui ministru, chiar dacă vine, în mod vizibil, din inadecvarea faţă de propria responsabilitate. De asemenea, ministrul pare că nu-şi dă prea multă importanţă cât timp nu realizează că tocmai el este persoana care în guvern şi în public să susţină şi să obţină reforma sistemului de pensii la nivelul contribuţiilor. Deocamdată,
