Fericirea are legătură cu Roşia Montană şi tocmai de la fericire putem primi soluţia către această problemă. Aflaţi mai jos cum anume.
Eu sunt una dintre miile de persoane care ies în stradă să protesteze paşnic importiva proiectului de exploatare minieră de la Roşia Montană. Culmea e că are legătură tot cu fericirea. Iată cum.
De câteva zile, Bucureştiul şi alte câteva oraşe mari din ţară stau ca pe ace. Guvernul a trimis către Parlament proiectul de lege care ar oferi dreptul companiei canadiene RMGC să înceapă exploatarea de la Roşia Montană.
Primul meu argument pentru care am ieşit la proteste ţine de mediu. Bazinul propus de RMGC ar urma să înghită 214.000 mc de cianură şi ar putea fi vizibil de pe Lună, conform informaţiilor eliberate de Asociaţia Alburnus Maior! Nu pentru că cianura străluceşte noaptea sau ziua, ci pentru că ar urma să fie chiar atât de mare!
Al doilea argument e personal: ce fel de companie este aceea care cumpără presa şi politicienii şi îi face să tacă atunci când zeci de mii de oameni sunt în stradă? Cum să le dau, ca locuitor al acestei ţări, votul meu de încredere unor oameni care consideră că banii sunt singura soluţie spre a mă convinge? Am un prieten în Ploieşti care zilele trecute mi-a spus că în oraşul lui nu se ştie despre proteste. Televiziunile nu spun nimic, majoritatea presei scrise tace. Conform paginademedia.ro, toate posturile TV importante din România au primit bani de la RMGC prin publicitate: http://www.paginademedia.ro/2013/09/ce-televiziuni-au-avut-publicitate-de-la-rosia-montana-niciun-post-nu-a-fost-ocolit/.
Deci am ajuns să fiu ignorată, abuzată, insignifiantă în propria ţară! Unde eu locuiesc în fiecare zi, unde eu muncesc şi ofer locuri de muncă, unde eu plătesc taxe şi fac voluntariat. Eu, împreună cu toţi cei care suntem împotrivă acestei exploatări, suntem consideraţi nişte „efect
