Un studiu de caz, acest eveniment titrat cu mare tam-tam “trenul fara frane”. Care ne arata pana unde poate cobora lipsa de profesionalism si obedienta fata de cel (cei) care platesc salarii.
Trec peste acuza prosteasca a ministrului Boagiu ca un ziarist a apasat pe un buton si a stricat franele trenului. Daca pasagerii unui tren ar avea acces la butoanele franelor s-ar fi ales praful de mult de caile ferate. Si peste scenele ridicole in care, de teama ministrului, cativa sefi din CFR s-au bagat sub tren sau au rupt crengi din copaci ca sa „repare”, chipurile, trenul.
Voi comenta doar sustinerea unor ziariste, repetata zile intregi, ca trenul a mers fara frane de la Predeal la Bucuresti, punand in pericol viata tuturor.
Pentru o astfel de afirmatie se pica testul de logica de la clasa a IX-a.Orice tren are mai multe sisteme de franare. Tocmai pentru siguranta calatorilor, in cazul cand unul dintre ele se defecteaza. Acesta avea trei sisteme de franare. Chia daca s-a defectat unul, tot ramaneau inca doua.Este de o judecata elementara ca un tren nu poate circula fara frane. Cum s-a oprit in Gara de Nord? I-au pus saboti pe sine sa-l opreasca manual? Dar la semnalele de „stop”, ce apar adesea pe traseu, trenul n-a oprit, a trecut pe „rosu”? Riscand sa loveasca alte trenuri sau obstacole aflate pe traseu?Am vazut in multe filme, americane si nu numai, ca toata circulatia feroviara este monitorizata de la un centru regional, aproape la fel cu zborul avioanelor. Exista multiple feluri de a opri si stapani un tren scapat de sub control. De la dirijarea pe linii moarte, terminate cu mormane de pamant, pana la decuplarea curentului electric si oprirea trenului ramas fara tractiune datorita frecarilor. Nu se poate ca ziaristii de la RTV sa nu fi vazut astfel de filme. Doar ca nu asta a contat. Ci discreditarea prin orice mijloace a guvernului si puterii act
