Acest conflict generat de doua rele egale, populismul prezidential si corporatismul judecatorilor, ascunde o problema mai adinca. Zilele trecute am asistat, prin intermediul presei, la un schimb de replici dintre prefect si dl. Astarastoae, seful local al Colegiului Medicilor. La nemultumirile prefectului fata de mizeria si coruptia din spitalele Iasului, dl. Astarastoae a replicat ca medicii nu sint in subordinea prefectului. Dl. Astarastoaie are dreptate: prefectul nu este seful medicilor. Problema este ca prefectul vorbise, pe cit imi dau seama, de spitale si nu de medici, iar spitalele sint probabil printre primele responsabilitati ale unui prefect. Cel putin asa ar trebui sa fie. Evident, nimeni nu-si face iluzii ca un control al prefectului in spitale ar schimba ceva esential din ingrozitoarea stare in care se afla majoritatea spitalelor din Iasi. Pot sa jur ca nici o suta de controale n-ar ajuta prea mult in circumstantele actuale. Sistemul nostru sanitar are o alta problema decit controalele administrative: absenta controlului social, respectiv, cel din partea contribuabililor. Iar prefectul are un slab mandat din acest punct de vedere. Ceea ce, insa, m-a uimit in replica dlui Astarastoae, daca presa a relatat exact, este identificarea spontana intre spital si medic, intre probleme administrative ale unui spital si problemele de ordin strict medical, dar mai ales sentimentul sau ca profesiunea de medic ar fi victima unei agresiuni. Este drept ca oricine are nefericirea ultima de a patrunde intr-un spital din Romania nu poate sa nu constate imediat ca dl. Astarastoae are dreptate: in acest moment, spitalele sint facute pentru corpul medical, si nu pentru pacienti. Organul bate functia, cum s-ar spune. Aproximativ acelasi tip de problema pare sa fi fost si sursa actualei polemici intre corpul judecatoresc si presedintele Basescu. O mie sase sute de judecatori a