* Printr-unele zone ale ţării e cald, de cade lumea din picioare; din fericire, asfaltul nu-i chiar de calitate (fiind, de obicei, turnat în campania electorală), deci se topeşte, iar oamenii cad pe moale. Prin alte zone ale ţării e cald, de cade lumea din picioare în apa venită mare de la munte; pe caniculă e chiar plăcut, nu mai merge românul la ştrand, ci vine ştrandul la român în curte! Nouă ne place căldura, ne place o seară cu miros de tei (salcâm japonez?) dar, fiindcă trăim în România, nimic nu-i perfect: liniştea nopţilor cu parfum ne e spartă de gălăgia produsă de un câine de prin vecini, care împinge până dimineaţa cu botul pe ciment troaca de tablă care sună a gol, în care nu-i pic de apă; când câinele o lasă mai moale, încep pisicile din cartier...
* Că veni vorba despre mâţe: am citit pe un site ştirea despre motanul Morris, înscris de stăpânul său în cursa electorală pentru primăria oraşului mexican Xalapa (alegerile vor fi în iulie). Motanul are sute de mii de fani, promisiunile sale electorale sunt la modul că va mânca şi va dormi în continuare, iar sloganul este "Sătui să votaţi şobolani, alegeţi o pisică!" sau cam aşa ceva. Nu ni se pare nimic ieşit din comun, ci ni s-ar părea o soluţie bună şi pentru România: politicienii noştri sunt, oricum, animale (că nu-s vegetale sau minerale, logic!) şi, dacă nu ne înşelăm, nu scrie nicăieri că, pentru a candida, trebuie să fii neapărat om sau măcar biped. Da, sunt enşpe mii de condiţii, dar nimic nu interzice acccesul la funcţii în stat unui motan, unui varan sau unui porc ori măgar! Motanul nu fură decât, cel mult, cârnaţi, slănină de pe sfoară sau brânză, face în nisip şi astupă cu grijă (aici seamănă cu unii oameni, ce-i drept), prinde şoareci dăunători care rod de la buget şi nu face pagube decât, cel mult, când îşi ascute ghearele pe canapea sau covor. Iar promisiunea motanului că va d
