Noul Statut al cadrelor didactice permite cetatenilor din Uniunea Europeana (dar si celor din Confederatia Elvetiana) sa participe la examenele de titularizare din Romania. Trebuie sa ne asteptam, prin urmare, la un val considerabil de imigranti. S-a dat publicitatii, in indiferenta generala, proiectul noului Cod al Educatiei (mai precis: „Statutul cadrelor didactice" intr-o varianta post-moderna). Indiferenta nu vine din faptul ca profesorii nu ar fi interesati de un astfel de statut, dimpotriva! Indiferenta vine din faptul ca nu exista promisiune facuta profesorilor pe care Guvernul sa si-o fi tinut. Indiferenta e, asadar, consecinta saraciei si lehamitei. Ce aduce nou proiectul? La o prima privire, doar doua lucruri mai interesante. Cel dintii se refera la profesorii angajati politic. Noul cod interzice provizoriu (sa vedem ce va spune si Parlamentul!) „cumulul" de activitati. Profesorul trebuie sa decida: ori vrea in Consiliul local, in Senat, in Guvern, la Cotroceni etc., ori tine sa faca scoala. Pentru profesorul roman in viata aceasta prescriptie, ma gindesc, e un adevarat afront. Profesorul roman, se stie, e un „ciocloped" neobosit, un uomo universale: stie din toate cite nimic. In timpul saptaminii, legifereaza in Parlament, tine oratii, cununa, ctitoreste. In week-end, preda la sapte universitati particulare. In zilele ce mai ramin, isi ordoneaza afacerile si-si numara cistigul. El, cioclopedul, va riposta neintirziat: nu a fost si marele Iorga sef de partid si de guvern? A fost! Nu dovedeste asta puterea de cuget cu adevarat supraomeneasca a profesorului roman? Ba da! Prin urmare, legea e strimba. Al doilea lucru interesant se refera la nepotism. Noua lege vrea sa-l stirpeasca. Pacat! Intr-unul si acelasi liceu, intr-una si aceeasi universitate, rudele de gradul 1 (plus sotul legiuit si consoarta legiuita, legati strins prin sfinta taina a cununiei) nu pot