Ana este o tanara care, asa cum spune titlul, e putin haotica. Adica incepe sa deschida rand pe rand usile subconstientului, descoperindu-se indaratul mai multor femei care au trait in diverse epoci si care au murit violent, de tinere. Filmul cunoscutului cineast spaniol Julio Medem vrea sa exprime mai multe lucruri, printre care acela ca femeia a fost izgonita de barbat de pe tronul ei de zeita. Din pacate, modalitatea de expunere e, ca si eroina, destul de haotica. Nu poti, totusi, sa nu acorzi credit filmului, daca nu pentru numele autorului, macar pentru faptul ca a presupus o productie extrem de ampla si ca are un decupaj care ar imbolnavi un student la film. „Haotica Ana” e, de altfel, cea mai pretentioasa pelicula al lui Medem la capitolul locatii. S-a filmat si in Spania, dar si la New York, in Arizona ori Sahara. Ana (Manuela Vellés) este o tanara care traieste ca intr-un paradis, intr-o pestera din Ibiza, impreuna cu tatal ei. Aparitia unui filantrop in fusta (Charlotte Rampling) nu aduce doar ideea unui substitut al mamei disparute, dar si posibilitatea deschiderii orizontului tineretei pictorite naive. Ajunsa la Madrid, intr-o societate de tineri artisti, Ana va descoperi, plecand de la aparitia unui berber misterios (Nicolas Cazalé) ca subconstientul incepe sa valureasca si sa trimita semnale spre exterior. Julio Medem vine cu o stilistica arboricola, asemanatoare pe undeva picturilor lui Rousseau Vamesul. Cadrele sale sunt colorate viu si mereu dispuse sa se deschida spre altceva. „Insertiile erotice” nu sunt o modalitate ieftina de a capta atentia spectatorului, ci puntea stabilita intre barbat si femeie care permite abolirea timpului si descoperirea continuturilor mitice ale subconstientului. Filmat in HD (cu camera Sony HD 950, care a mai fost folosita in „Miami Vice” ori „Sin City”), „Haotica Ana” arata atat de bine incat nu de putine ori devine p