Astazi, imaginea virtuala se leaga de conditia excesului de reprezentare, de tehnicile simularii si de metodele iluziei si ale efectelor speciale. Acest lucru se face fie prin interventia caracteristicilor propriului mediu imaginal, fie prin integrarea in fotografie, video, cinema, instalatie sau performance. Regimul vizual hiperbolic inseamna, pe de o parte, hiperimagine (imagine pe care privitorul poate sa faca click), un icon care se activeaza la cererea utilizatorului si deschide in abis o serie de alte imagini, de sunete, de texte, de video. Acesta este cazul hipermediei, in special in contextul retelei Internet.
Pe de alta parte, inseamna jonctiunea mediilor artistice si tehnologice si deschiderea vizualului cu domeniul audio, kinestezic sau tactil. Este vorba de convergenta imaginii geometric-numerice cu fotorealismul digital sau hiperrealismul (o forma digitala de post-realism sau de postmimetism). Interfetele tactile sau de voce se adauga celor vizuale, in special in cazul instalatiilor de realitate virtuala, pentru sporirea simtului de percepere multipla a lumii, in conditiile unor „amputari“ ale simturilor directe, nemediate.
Nefiind redus la vizual, spatiul virtual imerseaza privitorul, sensibilizindu-i toate simturile conectate si provocindu-l la interactiune. Daca o parte a artei digitale este abstracta si schematic-formala, o alta parte cultiva, in exces, realismul, echivalind simularea cu hiperrealismul si concretizind regimul hiperbolic al vizualului. De la imaginea-corp la efectele speciale ale filmelor, regimul vizual al virtualitatii tine de conditia simularii cibernetice, de spectacol multimedia sau de hiperbola mediala, dar poate fi asociat si simulacrului sau hiperrealitatii baudrillardiane, impreuna cu trasaturile excrescentei, obscenitatii si obezitatii.
Ameliorarea abilitatilor sau comunicarii umane in spat
