RECUNOŞTINŢĂ ● Băileştenii au făcut-o pe Oana Pellea cetăţean de onoare
Ultima zi augustă din calendar. Băileşti. Casa lui Amza Pellea. Multă lume, mulţi olteni. Sobor de preoţi. Mare adunare de taină acasă la nea Mărin. În bătătură, o fîntînă... "Ce seamănă cu Amza! E dintr-o bucată", spune Oana Pellea, cu o voce din care izvora bucurie. "Bolnavi de sete lingem munţi de sare / Alături, mor fîntîni în aşteptare", îmi amintesc brusc de ceea ce-mi zicea odată un prieten.
RECUNOŞTINŢĂ ● Băileştenii au făcut-o pe Oana Pellea cetăţean de onoare
Ultima zi augustă din calendar. Băileşti. Casa lui Amza Pellea. Multă lume, mulţi olteni. Sobor de preoţi. Mare adunare de taină acasă la nea Mărin. În bătătură, o fîntînă... "Ce seamănă cu Amza! E dintr-o bucată", spune Oana Pellea, cu o voce din care izvora bucurie. "Bolnavi de sete lingem munţi de sare / Alături, mor fîntîni în aşteptare", îmi amintesc brusc de ceea ce-mi zicea odată un prieten.
Au trecut aproape 25 de ani de cînd Amza Pellea a fost chemat la Cel de Sus. Noi, cei de aici, împărtăşim aceeaşi taină pămîntească, acelaşi soare care răsare şi apune în acelaşi loc, aceeaşi dragoste, aceeaşi ură, aceeaşi viaţă, aceeaşi moarte. "O moarte! Crîncenă moarte! – exclama Casanova. Lege fatală pe care natura trebuie s-o blesteme, de vreme ce nu năzuieşti decît s-o nimiceşti. Spune Cicero că moartea ne liberează de chinuri, marele acesta filozof înregistrează însă cheltuiala fără să ţină seama de cîştig (...) Moartea e un monstru care goneşte din marele teatru un spectator atent înainte ca piesa care-l interesează peste măsură să se fi sfîrşit. De n-ar fi decît atît şi tot ar ajunge să ne facă s-o urîm." Amza Pellea ne-a lăsat în sala de teatru, în timp ce el s-a dus să joace un rol într-un loc interzis nouă, cel puţin deocamdată. Din cînd în cînd, el face cîte o pauză şi vine să tr