Intelepciunea anglo-saxona practica ne-a invatat multe lucruri folositoare, si anume ca trebuie intotdeauna sa urmarim traseul banilor (follow the money!) daca vrem sa aflam adevarul si ca banii vorbesc (money talks), ceea ce ne spune si un hit al muzicii pop. Putem adauga si noi, din experienta politicii romanesti, ca, atunci cand vorbesc, banii spun povesti destul de putin magulitoare despre ce-i care-i manipuleaza sau, cum spune poporul, ii "invart". Toate cele de mai sus s-au verificat ca la carte in cazul lui Dinu Patriciu, despre care am aflat ca in 2004 a finantat PSD cu o generozitate mai mare decat cea aratata propriului partid, PNL. In jur de doua miliarde de lei au intrat in conturile fostului partid de guvernamant din partea a doua firme controlate de Rompetrol, societate controlata la randul ei de domnul Patriciu. Omul de afaceri nu a negat contributia sa financiara la campania electorala a PSD (era de altfel imposibil), dar a justificat-o apeland la o logica de om de afaceri, care-i cerea sa "echilibreze" situatia. Iata, la o prima lectura, cate confuzii naste amestecul dintre afaceri si politica. Stim acum de pilda care este culoarea banilor domnului Patriciu, dar nu mai suntem siguri de propria sa culoare politica. Si in Occident unele mari companii finanteaza in campania electorala atat puterea, cat si opozitia, dar mai rar se intampla ca acest calcul sa se suprapuna cu apartenenta politica a presedintelui companiei finantatoare. Or, domnul Patriciu nu era la vremea respectiva un om de afaceri neutru, ci un important personaj al PNL, presedinte al organizatiei Prahova, iar partidul sau se afla in opozitie. Mai mult, in campania electorala PNL s-a luptat direct, ca membru al Aliantei D.A., cu partidul finantat cu generozitate de unul din liderii sai! Situatie destul de ciudata, ca sa nu spunem jenanta, pentru un partid care face atata caz de identitat