Înainte de a hotărî cum îşi vor boteza bebeluşul, cei mai mulţi părinţi fac liste, analizează semnificaţiile şi se gândesc la origini. Alţii îl aleg printr-o întâmplare. Românii păstrează încă obiceiul de a le da copiilor două nume, unul dintre ele fiind al unui sfânt. Iar în ultima perioadă au revenit la numele româneşti.

Andrei (28 de ani) nu s-ar vedea purtând un alt nume, întrucât cel pe care îl are îi place şi îl defineşte. Pasionat de istorie şi de originea cuvintelor, şi-a întrebat de două ori părinţii de ce au făcut această alegere. „Prima oară mi-au răspuns la mişto, ca să fiţi amândoi - mai am o soră - cu litera «A». A doua oară mi-au spus că ăsta le-a plăcut, că are rezonanţă bună şi mai e şi nume de sfânt", povesteşte Andrei, căruia îi place originea numelui său, de la „andros" - bărbat, în limba greacă.

„Prenumele îţi oferă încredere şi, combinat cu numele, dacă are rezonanţă bună, îţi oferă un confort. Amândouă te definesc, te caracterizează. Nu te faci de râs când te prezinţi, nu fac copiii mişto de tine când eşti mic, nu ai nu ştiu ce derivate de care să îţi fie ruşine", spune el.

În 2009, numele lui, Andrei, a fost cel mai frecvent prenume de băiat ales de părinţi pentru bebeluşii lor. La fete, cel mai frecvent a fost Maria. Urmează Alexandru şi Ionuţ la băieţi şi Andreea şi Elena la fete, potrivit Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, citată de site-uri dedicate părinţilor.

Gândite sau alese printr-o întâmplare

Alegerea numelui copilului este un proces foarte interesant din punct de vedere psihologic, spune psihoterapeutul Cristina Negoiţă. „Numele copilului poate reprezenta «misiunea» sau «rolul» pe care l-ar dori pentru acesta. De multe ori, numele copilului poartă încărcătura pe care părinţii i-o atribuie. El poate fi urmaşul unor membri semnificativi din familie, purtând numele aces