Inconsecvenţa liderului de la Berlin a dus Europa spre o gravă incertitudine. În ultimele zile s-a tot vorbit de programatele, amânatele, în sfârşit parţial realizatele şi prelungitele reuniuni ale Consiliului European, la Bruxelles. Aşteptăm deciziile „cruciale“ care să scoată Uniunea Europeană din criză şi s-o reînscrie pe coordonatele evoluţiei dorite de cetăţenii europeni şi nu numai.
Cu toţii priveam mai întâi spre Berlin pentru a întrevedea ce va fi la Bruxelles. Căci Uniunea Europeană s-a înscris, în ultimul deceniu, pe un traseu care ducea mai întâi spre staţiile Berlin şi Paris, numai după aceea trecând prin halta Bruxelles. Şi aceasta nu ar fi o problemă în sine, dacă amintitele capitale şi-ar juca rolul autoproclamat de avanposturi ale construcţiei europene şi nu de oraşe-cetate servind interese politice doar locale şi circumstanţiale ori ale unor conducători vremelnici.
Săptămâna trecută, nonagenarul Helmuth Schmidt, fost cancelar al Germaniei, a trimis o scrisoare actualului cancelar, d-nei Angela Merkel, în care-i amintea că „cel puternic ar trebui să-l ajute pe cel slab". Desigur, el se referea la situaţia Uniunii Europene care e menţinută într-o stare de incertitudine şi nepredictibilitate, deoarece nu au fost luate la timp deciziile de criză potrivite. Şi tot mai mulţi comentatori susţin că d-na Merkel se află sub presiunea unui grup de conservatori antieuropeni din partidul ei. Altminteri nu s-ar explica atitudinea cancelarului german, care ştie că interdependenţele europene şi globale vor extinde efectele negative ale crizei şi asupra Germaniei. D-na Merkel şi politicienii germani ar trebui să spună cetăţenilor Germaniei că o Europă devastată de criză va cumpăra mai puţine produse din Germania; că prelungirea dezordinii monetare în Grecia, Spania, Italia, poate chiar şi Franţa etc. va asocia Germania cu un euro mai puţin competitivă.
