A fost odată ca niciodată micul John F. Kennedy. Bine făcut, deştept şi descurcăreţ, John îşi croieşte bine drumul şi ajunge al 35-lea preşedinte al Americii. Fireşte, cariera sa politică interesează prea puţin prezentul subiect, aşa încât ne vom concentra pe celelalte laturi spirituale şi sociale pe care tânărul focos şi le-a cultivat.
MICUL PRIETEN. Cum ar fi, de pildă, latura emoţională. Sensibil din fire, Kennedy ştia că nu poate supravieţui greutăţilor vieţii, încrengăturilor şi uneltirilor din înaltul său cerc decât dacă are o inimă uşoară şi un penis fericit. Însă mica problemă era că penisul domniei sale făcea o grămadă de nazuri. Era sclifosit, sucit, izmenit de nu se poate. Ce mai încolo şi-ncoace, un ăla mic şi fandosit de n-a văzut pământul. E drept că asta se datora educaţiei pe care o primise de la stăpân, şi anume că mândrul posesor Kennedy îl învăţase pe "micul prieten de nădejde" să i se facă toate toanele. Îl obişnuise cu ce e mai bun şi, în general, cam cu tot ce-i dorea zvâcneala lui interioară. Unde mai pui că micul prieten era şi-un nesătul. Niciodată nu-i era de ajuns.
MARILYN-DEPENDENT. Deh, preşedintele de-acuma băiet mare nu prea-l mai putea dezvăţa pe micul lui prieten de metehne. Că doar, vorba aia, i le cultivase încă din fragede tinereţuri. Uite, de exemplu, preşedintele şi micul lui prieten din dotare au căzut în mrejele lui Marilyn Monroe încă de când Kennedy urma să devină senator. Şi dat fiind că tânăra şi focoasa Marilyn devenise sex-simbolul Americii şi totodată, zice-se, prototipul blondei complete şi perfecte, Kennedy şi prietenul n-au mai avut nici o şansă de-a se dezbăra de obicei. Curios lucru e cum s-au brodit toţi din familia prezidenţială cu metehne şi obiceiuri neortodoxe. Se pare că toţi aveau câte-o mică marotă de natură sexuală, astfel că, practic, toată lumea înşela pe toată lum
