- convorbire cu

ŞEFU', AERISITU' şi VAMPI -

Am aflat că vă place să vă preumblaţi prin ţară în căutare de festivaluri, serbări cîmpeneşti şi alte "acţiuni" asemănătoare. Cum aţi descoperit acest mod de petrecere a timpului liber? Şefu' (26 de ani; i se spune aşa pentru că îşi cam dă aere de şef):Io am început cu Sighişoara, prin '97. Înainte nu prea ieşeam din Bucureşti, decît vara, două săptămîni la mare şi mai mergeam în week-end pe munte. Da' atunci, în '97, cum v-am zis, m-au cărat nişte prieteni cu ei la Sighişoara. "Ce să facem, bă, la Sighişoara?", i-am întrebat. "Păi, să bem, ce dracu' să facem!?" M-am dus cu ei, deşi de băut puteam bea şi în Bucureşti, nu mă costa nici transportu' şi nici cortu'! N-am ieşit din camping patru zile, cît a durat festivalu'! Nici n-am aflat cum arată Sighişioara, da' mi-am făcut prieteni faini acolo, în camping vreau să zic. Am mers şi în anul următor, da' mi-am găsit şi alte ocupaţii: am fost în cetate, am fost la teatru, la carnaval, adică am participat! Mă cam săturasem de băutele alea fără noimă şi fără altă activitate pe lîngă. Atunci am constatat că-mi place ideea de festival! Aerisitu' (23, i se zice aşa, pentru că vara, cînd e căldură mare, are nevoie de trei ventilatoare ca să se "aerisească"): Prima dată am participat la "Zilele minerului". Eu sînt dintr-un oraş din fundu' ţării, nici nu vreau să-i spun numele că-l fac de rîs. Acolo, după revoluţie, primăria a luat iniţiativă: să facă şi ei o sărbătoare locală, un festival, ceva să se mai distreze lumea, că prea moare de foame în restul timpului... Şi cum erau mulţi mineri, mai exact ex-mineri, ieşiţi la pensie la 35 de ani şi reprofilaţi pe "alcoale", a venit cineva cu ideea cu "zilele minerului", măcar să se bea în mod organizat, pe stadionul oraşului. Au venit şi nişte trupe de mîna a paişpea şi s-a vîndut bere second-hand, ha, ha! Eu eram puşti, d