În ultimele luni, criza s-a mai domolit. Alegerile din Italia au sporit, însă, nervozitatea pe pieţele financiare. Iar Italia nu este singurul copil-problemă al Europei, scrie Deutsche Welle.

Toamna anului 2011. Criza euro se muta din economii mici precum Grecia şi Portugalia în ţări cu greutate: Italia şi Spania. Pe 12 noiembrie, premierul Berlusconi îşi anunţa demisia. În fruntea guvernului s-a instalat Mario Monti, tehnocratul care prin planurile sale privind redresarea finanţelor a reuşit să recâştige nu numai încrederea conaţionalilor, ci şi pe cea a zonei Euro.

Dar pentru comunitatea monetară, Italia a rămas în continuare o problemă. "Prin acceptarea cabinetului Monti, ţara s-a angajat numai temporar să-şi consolideze bugetul şi să facă reforme structurale", crede profesorul în economie Lars Feld. Într-adevăr, partidele din Italia au susţinut numai pe jumătate cursul reformelor lui Monti. De exemplu, când s-a pus problema reorganizării pieţei muncii, partidul lui Berlusconi şi-a retras sprijinul. Alegerile din Italia vor demonstra dacă italienii sunt pregătiţi să se schimbe sau nu, afirmă Lars Feld.

"Niciunul dintre favoriţii la funcţia de premier nu se bazează pe vreun plan nou de reformă", menţiona Commerzbank într-o analiză. Marele favorit este social-democratul Pier Luigi Bersani. În campania electorală nu a reuşit, însă, să găsească vreo strategie pentru a scăpa ţara de probleme - adaugă analiştii Commerzbank.

Zona euro fără Italia?

Greutăţile Italiei sunt uriaşe. De la introducerea monedei Euro, costurile cu mâna de lucru au crescut în continuu, în timp ce competitivitatea firmelor italiene a scăzut. În raportul "Doing Business" al Băncii Mondiale, Italia a fost plasată pe locul 73, după Bulgaria. În zona Euro doar Grecia ocupă o poziţie mai slabă.

Înglodată în datorii, Italia se mai confruntă şi cu o rată