Iubirea de arginţi, bogăţia materială fără hotar, posesia a nenumărate bunuri lumeşti, toate manifestate/obţinute prin batjocorirea, înşelarea şi sărăcirea semenilor formează miezul dulce-otrăvitor al uneia dintre cele mai mari ispite care se ridică în calea românilor creştini la acest tulbure început de secol XXI.

Iubirea de arginţi, bogăţia materială fără hotar, posesia a nenumărate bunuri lumeşti, toate manifestate/obţinute prin batjocorirea, înşelarea şi sărăcirea semenilor formează miezul dulce-otrăvitor al uneia dintre cele mai mari ispite care se ridică în calea românilor creştini la acest tulbure început de secol XXI.

Un sistem de valori pervertite amestecă răul cu binele, anulându-l pe acesta din urmă, şi-l îmbolnăveşte grav pe cel căzut în capcană. Distrugând în om chipul lui Dumnezeu şi înlocuindu-l cu hidoşenia demonului ahrimanic, îngerul căzut care ne leagă sufletele de poftele pământului, otrava bogăţiei nemeritate se răspândeşte în trupul şi sufletul naţiunii române.

Elitele noastre se autodistrug înghiţind otrava şi sfârşesc prin a nu mai fi elite, devenind atotputernice clanuri de distrugători de vieţi şi suflete. Cel dator cu smerenia şi cumpătarea îşi vinde darul binecuvântat ca un ”negustor de Hristos”, urâciune a pustiului în locul cel sfânt. Dregătorul cetăţii trădează cetatea şi o jefuieşte. Omul din popor, risipit şi rătăcit în beznă sufletească, îşi rumegă sărăcia visând nu la ziua libertăţii şi a dreptăţii, ci la ceasul în care va lua el locul bogatului şi va sfida rânjind cinic pe săracii din rândul cărora abia s-a ridicat.

Aceste gânduri s-au adunat în mintea mea treptat, martor fiind de câţiva ani la tristul spectacol al închinării idoleşti pe care plebea românească o practică la idolul bogatului cel pseudo-milostiv. Acest bogat – de obicei un individ grotesc şi mediocru care şi-a adunat imensa avere prin meto