George PRUTEANU Faptele sunt urmatoarele: numarul 265 al Dilemei a fost consacrat lui Eminescu. Redactia a invitat un numar de literati foarte cunoscuti si un numar de literati mai putin cunoscuti sa spuna ce inseamna Eminescu pentru ei si, in genere, cum li se pare ca e vazut si prizat astazi poetul. Textele care au rezultat au provocat un lant de reactii, caracterizabile, in linii mari, prin nota comuna de dezaprobare mergind pina la indignare (Ion Rotaru, Leonida Lari, Fanus Neagu, Eugen Simion, Adrian Paunescu s.a.). S-au rostit/scris chiar vorbe grele, ca "blasfemie", "demolarea valorilor nationale" sau "conspiratie bine concertata impotriva lui Eminescu". Cazul e suficient de interesant pentru a-i dedica aceasta cronica literara de tranzitie. Am citit cu mare luare-aminte numarul cu pricina, din care, intimplator, rubrica mea lipsea deoarece eram plecat din tara. As minti sa spun ca nu m-au frapat unele propozitii, de o nonsalanta dusa pina la obraznicie. (Precizez ca acestea nu se gasesc in articolele semnate de N. Manolescu, I. B. Lefter, M. Cartarescu, Z. Ornea sau in interviul acordat de Al. Paleologu). Dar nici prin cap nu mi-a trecut ca azi, in 1998, ele ar putea fi obiect de "scandalizare" a opiniei literare. Tinind seama de caracterul lor superficial (simple "impresii", nu studiu argumentat) si de prea putina autoritate a semnatarilor, un guarda e passa si o ridicare din umeri mi s-ar fi parut indeajuns. Dar, pentru deslusire, sa incercam o sintetizare si o clasificare a propozitiilor incriminate. Ele pot fi incadrate in urmatoarele categorii: 1) Declaratii de indiferenta fata de poezia si proza lui Eminescu ("poezia lui M.E. ma lasa rece... si proza lui M.E. ma lasa rece... nu am nici o afinitate cu poezia lui M.E. etc.). Nu cred ca, intr-un context normal, acest tip de informatie, emisa de o persoana care nu e un titan al gindirii, nu e un reput