Ultimele declaraţii publice ale lui Dinu Patriciu mi s-au părut atât de interesante şi de surprinzătoare, că am abandonat gândul de a scrie săptămâna aceasta despre evenimentele din Norvegia. Sursa: Vlad Stănescu

Fusesem de curând la Oslo şi în alte zone ale acelei ţări "neruşinat de bogate", cum o caracterizase un locuitor al ei, şi întâlnisem pretutindeni o toropeală, un dulce provincialism aproape utopic, o naivitate politică incredibilă în zilele noastre. Nici nu e de mirare că poliţia n-a intervenit timp de o oră şi jumătate de la anunţarea unui masacru: jumătate din timp le-a luat-o legarea şireturilor la bocanci. Dacă e să-l credem pe Socrate, personajul "Republicii" lui Platon, tirania se naşte din excesul democraţiei: un monstru paranoic ca Breivik, chiar dacă s-ar fi putut naşte oriunde în lume, n-ar fi putut acţiona pe o scară atât de mare decât în Schlaraffenland-ul nordic. Nu personalitatea dizarmonică a frumosului viking, pentru care uciderea unei sute de oameni n-a fost decât o operaţiune de PR pentru lansarea unui manuscris, este miezul atentatelor norvegiene, ci iluzia unei întregi naţiuni că poate dormi pe un sac cu bani pe când lumea fierbe.

Ei, dar ce-are-a face? Să fie la ei, acolo. Noi să ne-ntoarcem mai bine la oile noastre strămoşeşti şi, la politichia noastră cea de toate zilele. Deci, foarte de curând, Dinu Patriciu, care de mai multă vreme dăduse semne de impacienţă faţă de noua conducere a partidului liberal, a venit cu declaraţii radicale şi fără echivoc. Ele sunt de fapt nişte truisme, dar nu e acelaşi lucru dacă le spune Patriciu, cel mai bogat şi mai influent om din România, sau cine ştie ce neica nimeni.

Prima şi cea mai gravă afirmaţie a sa este că USL nu are nici un viitor. Am spus-o şi eu, au spus-o şi alţii, iar rezultatul, fireşte, e că am suportat iarăşi căldarea de lături aruncată în cap: ling