Impus de Cotroceni în Guvernul Boc, Sebastian Lăzăroiu a fost demis intempestiv, după numai trei luni de mandat ca ministru al Muncii. De ce? Nu, nu din cauza incompetenţei. Aceasta fusese asumată de la bun început.
Nimic nu-l recomanda pe fostul consilier prezidenţial pentru portofoliul primit. Şi apoi, competenţa nu se numără printre criteriile de selecţie a miniştrilor portocalii.
Atunci, pe cine şi cu ce a supărat Lăzăroiu? Cu siguranţă, nu avea mulţi prieteni în PDL – fruntaşii partidului nu se prea omoară de dragul „civililor” paraşutaţi în demnităţi publice prin graţia lui „Zeus”. Dar nimeni nu cârteşte în faţa deciziilor comandantului suprem. Dacă-i ordin, cu plăcere! E aşadar greu de crezut că, brusc, Emil Boc s-a trezit să pună piciorul în prag şi să-şi arate muşchii, mazilind un favorit prezidenţial. Demiterea lui Lăzăroiu s-a hotărât în acelaşi loc de unde i-a venit numirea: la Cotroceni.
S-a supărat Traian Băsescu pe cel mai fantezist dintre politrucii lui? Nu neapărat, deşi brutalitatea debarcării asta ar trebui să sugereze. În realitate, ultimul interviu acordat de ministrul Lăzăroiu indică altceva. Întrebat din nou despre găselniţa sa cu „Albă-ca-Zăpada”, Lăzăroiu şi-a schimbat teoria. A explicat că nu e vorba despre un nou partid (curat şi plăcut uscat, cum îl descria în iarnă), ci despre un „proiect de societate”. Care trebuie să includă reorganizarea administrativ-teritorială a ţării, rescrierea Constituţiei, reducerea numărului de parlamentari etc... Adică, exact marotele prezidenţiale. Nici apologia pentru „Mişcarea populară” nu avea de ce să-l deranjeze pe Traian Băsescu. Dimpotrivă.
Şi atunci, de la ce i s-a tras lui Sebastian Lăzăroiu?
Probabil de la faptul că a eşuat lamentabil în tentativa de deveni un vector de imagine pentru actuala guvernare. Sau, mai bine zis, fiindcă a reuşit să devin