De regulă, cei mai mulţi campioni ai României îşi desăvârşesc pregătirea, în diverse etape ale carierei, departe de casa în care s-au născut. Iar exemplele din canotaj, kaiac-canoe, rugby, haltere, înot sau atletism sunt multiple. Există şi sportivi pe care mâna destinului îi aduce în perioada precompetiţională chiar la câteva minute de casa părintească.
Roxana Bîrcă (26 de ani) a fost la Universiada de la Kazan (Rusia) adevăratul vârf de sabie al atletismului românesc. A cucerit aurul în proba de 5.000 m (15;39,76 SB) în urma unui final palpitant (rusoaica Olga Kolokvina pe 2 – 15:43, 77) şi i-a făcut pe specialiştii lumii şi pe organizatorii de concursuri să-şi întoarcă din nou privirea asupra semifondului tricolor. În spatele medaliei obţinute de atleta care transformă grimasele în zâmbete stă însă o muncă titanică, începută în urmă cu peste 15 ani. În Snagov, Băile Felix, Piatra Arsă, Bucureşti, la munte sau la mare, semifondista s-a înarmat mereu cu răbdare şi încredere pentru a urca pe culmile performanţei. Iar întâlnirea cu antrenorul Augustin Barbu, în urmă cu cinci ani, a produs scânteia în cariera campioanei cunoscute în familia atletismului drept... „Veve”. Veve de la veveriţă! Elucidează misterul chiar antrenorul medaliatei cu aur la Kazan: „Când era mică şi se afla în cantonamente în Băile Felix, Roxana era mereu cu ochii după veveriţe. Şi aşa i-a rămas porecla”. Mogăldeaţa a urcat treaptă cu treaptă pe scara performanţei
Barbu: „E o sportivă foarte credincioasă”
„E foarte cuminte, ascultătoare şi dedicată sportului. E ambiţioasă îşi şterge fruntea asudată şi o ia mereu de la capăt pentru a-şi urma visul. Un podium la Europene sau la Mondiale. În plus de asta, e o sportivă foarte credincioasă, cum rar întâlneşti în ziua de azi. Îi prevăd un viitor strălucit dacă va munci la fel şi va fi ferită de accidentări”, îi zugrăveşte portr
