Învăţătoarea a compus peste o sută de piese, pe care ar dori să le imprime la o casă de discuri pentru a fi ascultate de cât mai mulţi prichindei.

Pentru Tatiana Donciu meseria de dascăl a fost tradiţie de familie. Bunicii ei, mama, două mătuşi şi o verişoară au fost cadre didactice la vremea lor. Astfel, cumva firesc, ea a îmbrăţişat acelaşi drum.

Educatoarea îşi aminteşte cu tristeţe că a reuşit la Liceul Pedogogic în anul în care mama ei s-a stins din viaţă. „Era să pic examenul medical pentru că nu aveam kilogramele necesare, dar am fost sprijinită de o asistentă, care mi-a dat şansa să merg mai departe“, spune Tatiana.

A răpus tristeţea prin artă

În activitatea ei a îndrumat paşii a 20 de generaţii de copii şi a trecut pe la Grădiniţa Tămăşeni de la Roman, Casa de Copii Preşcolari, Grădiniţa nr.13 Precista şi, nu în ultimul rând, la Grădiniţa de Aplicaţii a Liceului Pedagogic, unde lucrează de 17 ani. „Acesta este locul unde mi-am dorit mereu să ajung. Am şansa să lucrez cu cei mici, dar şi să împărtăşesc din experienţa mea tinerelor care vor să urmeze acestă meserie“, mărturiseşte educatoarea.

Tatiana Donciu a început să compună muzică din clasa a V-a, când mama ei s-a îmbolnăvit. „Nu aveam foarte multe lucruri de făcut şi preferam să mă încarc cu ajutorul muzicii şi al desenului“, îşi aminteşte pietreanca. Versurile din primul cântec al Tatianei, exprimau sentimentele prin care trecea în acea perioadă: „Viaţa e când dulce, când amară/ Ce să faci? Aşa e ea/ Îţi transformă iarna-n primăvară/ Şi invers dacă vrea“. Tot din copilărie a fost fascinată de desen.

În timp s-a perfecţionat şi a realizat animaţia unor cărţi pentru copii, planşe şi desene pentru activitate şi lucrări de grad. „Talentul acesta l-am moştenit de la mama“, declară Tatiana.

A continuat să compună muzică atât pentru a-i binedispune pe proprii elevi, cât