Al treilea film al brazilianului Fernando Meirelles, dupa "Orasul zeilor" si "The Constant Gardener", este un rateu si pe zi, si pe nocturna. José Saramago, autorul romanului care a inspirat filmul, a rezistat mai multi ani cererilor de a incuviinta ecranizarea. Probabil ca i-a dat lui Meirelles cu filmul in cap atunci cand acesta s-a dus (anul trecut, dupa Cannes) sa i-l arate.
Da, filmul a deschis anul trecut Festivalul de la Cannes. Il recomanda numele regizorului si numarul mare de actori cunoscuti din distributie – Julianne Moore, Mark Ruffalo, Danny Glover, Gael Garcia Bernal, Don McKellar, Alice Braga. A fost una dintre cele mai neinspirate deschideri.
Primirea filmului pe Croazeta a fost rece, dar nu orbitor de rece. De fapt, alt film trebuia sa deschida festivalul, dar n-a mai fost terminat la timp.
Daca veti avea impresia ca „Blindness” este unul dintre cele mai plictisitoare filme pe care le-ati vazut vreodata, sa nu credeti ca nu sunteti suficient de culti si ca nu stiti aprecia un film realizat dupa romanul unui scriitor laureat cu Nobel.
De multe ori – dupa unii, intotdeauna -, filmele inspirate din opere literare sunt sub nivelul surselor respective. „Blindness” reuseste ceea ce alte filme poate n-au reusit – sa-si dizolve si sa distruga povestea din care s-a inspirat.
Parabola orbirii, care poate fi interpretata pe diverse niveluri, e in filmul lui Meirelles de aceeasi consistenta filosofica cu tramele subtiri ale filmelor comerciale care brodeaza pe marginea pierderii umanitatii in paralel cu risipirea resurselor naturale si ultra tehnicizarea, fixand povestea ori intr-un timp incert, ori in viitor.
Aceste date ar fi necesare in astfel de filme doar pentru a avea un cadru unde sa se desfasoare secventele de actiune. Filosofia sau elementele psihologice n-ar fi ca sarea-n bucate. @N_
