Când bunica din partea tatei adormea la masă, bunicul zicea: E semn rău, o să ne strice gândacii rapiţa. Bunicii puneau un pogon de rapiţă şi tot ce se întâmpla în casă, în sat ori în lumea largă avea, în ce-i privea, o legătură, ca de la cauză la efect, cu rapiţa aia a lor. Al doilea război mondial, zicea bunicul, ne-a nenorocit. Dacă începea cu trei săptămâni mai târziu, apucam să secerăm şi să vindem rapiţa.
Au trecut ani mulţi de când mi-au murit bunicii, dar obiceiul lor de a căuta înţelesul ascuns al lucrurilor l-am moştenit. Iar pe măsură ce îmbătrânesc, mă întreb tot mai des: asta ce poate să însemne? Dar aia, oare ce-o fi însemnând? Într-o zi, soţia m-a grăbit să mă îmbrac frumos, că vine una dintre fete să ne ia cu taxiul la o onomastică. M-am îmbrăcat atât de frumos, că abia când am coborât din taxi mi-am dat seama că plecasem de acasă în papuci. Pogonul de rapiţă al bunicilor fusese naţionalizat de mult, aşa că trebuia să caut înţelesul incidentului în altă parte.
În altă zi, fiind frig afară, mi-am zis că e cazul să mă îmbrac mai gros. Că din greşeală mi-am luat două sacouri, faptul nu m-a impacientat, mai ales că nu era prima oară şi nici nu se petrecuse ceva atât de neplăcut, încât să trag cine ştie ce concluzii fataliste. Dar îmbrăcasem şi două paltoane, or, când începe să se uite lumea în tramvai după tine, precis că au apărut iar probleme cu rapiţa. Să nu spuneţi că n-are sens să te gândeşti la rapiţă când locuieşti la bloc. Ce, parcă bunicul nu se plângea că-i vine mereu să se scarpine la piciorul care-i fusese amputat. Scărpinatul, l-a lămurit un doctor, e în capul nostru, nu la picior.
Ceea ce înseamnă că şi treaba cu rapiţa e pe undeva tot un scărpinat, dar în capul meu.
Situaţiile cu un înţeles ascuns s-au înmulţit. De exemplu, am înnebunit căutându-mi prin toată casa ochelarii pe care-i aveam pe n
