BARUL CASEI
Crud sau copt, in compot sau in tarte si prajituri, marul este regele fructelor. Romanii il cultivau si il pretuiau, considerandu-l intruchiparea dragostei si a rodniciei. Popoarele batranului continent il pun la loc de cinste in bradul de Craciun, laolalta cu nucile si gutuile. In iernile lungi si friguroase, marul - dintre toate fructele - aduce tot ce-i trebuie organismului pentru a fi puternic. OANA ANTONESCU
Frunze ingalbenite, melancolie si crengi aplecate de greutatea roadelor. E vremea celor mai coapte si mai aromate mere si, fireste, a vinului de mere. Un mar la sfarsitul mesei, cu deosebire seara, este sanatate curata, spuneau vracii din cele mai vechi timpuri. Cidrul de mere sau pere si hidromelul au fost bauturile preferate de gali si druizi.
O cana de cidru valora chiar mai mult pentru normanzi: "Bautura asta te vindeca de toate bolile", spuneau ei, convinsi de proprietatile-i antireumatice. Tuica lor traditionala, "le calva", preparata tot din mere, uda mesele imbelsugate, descretea fruntile si dezlega limba, asa cum nici o alta licoare nu reusea. Era atat de populara, incat uitau uneori ca trebuie consumata cu masura. Jean Valnet, un cavaler al medicinei, isi aduce aminte de un contingent de normanzi dati pe mana medicilor militari in 1919. Procentajul inaptilor s-a dovedit uluitor si fara indoiala ca cidrul era si el implicat.
Merele aurii, care pastreaza in coaja lor soarele intregii veri, lasa cea mai buna zeama. Dar nici merele verzi si tari nu sunt de lepadat, cidrul preparat din acestea avand o aroma mai puternica si o culoare galben-verzuie prin care razele soarelui se strecoara ca printr-o margea de chihlimbar. Inainte de toate, ele trebuie curatate de codite si de samburi si trecute prin razatoarea cea mare. Nu-i pricina daca nu aveti un storcator de fructe. E de-ajuns un castron si o lingura de l
