Lipscaniul, dinspre I.C.Brătianu până la intersecţia cu Smârdan, colţ cu Hotel Rembrandt şi Grand Cafe Van Gogh, e urât. Prăfuit, cu faţade vechi, ruinate, sprijinite de „confecţii” metalice complicate, amuşinate şi marcate de maidanezi corpolenţi, ocolite de cerşetori cu tupeu şi poliţişti locali cu fluiere şi vigilenţă. Clădiri închise, din măruntaiele cărora duhneşte pestilenţial, zone năpădite de lăstăriş, crescut printre ziduri şi arcade de pivniţă veche, dezgropate şi rumegate de fălcile excavatoarelor. Cea mai ciudată între toate, o clădire nou-nouţă, fără gust şi fără rudenie arhitecturală cu zona, proaspăt deschisă la stradă. Un cub de beton, cu beretă de sticlă la etaj, trasă peste vitrina înaltă, împestriţată cu mii de papelitos. Încinsă pe la mijloc cu un brâu roşu şi fundiţe pe măsură, sugerează a fi un cadou-kitsch, făcut nouă de „apropitari”, cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Şi totuşi, într-o astfel de aglomerare a butaforiilor prăpădite, abandonate într-un studio obscur, se află cadoul; adevăratul dar făcut bucureştenilor de sărbători. Hanul Gabroveni, reconstruit şi renovat, e aproape gata. Arată ca o bijuterie scoasă din noroaie şi moloz. Are faţadă proaspătă, tocărie înaltă şi zveltă, zidărie robustă la interior, urcată pe arcade largi şi ferme. Lumina albă decupează cărămida aparentă, şi fuge în lungul coloanadei care străjuie pasajul către Gabroveni, şi sprijină brâul primului etaj Centrul Cultural European Asăzi, Hanul Gabroveni aparţine Primăriei Capitalei, fiind administrat de ArCuB – Centrul de Proiecte Culturale al acesteia. „Prin reabilitarea hanului, ne-am propus, în primul rând, să integrăm în circuit o nouă sală de spectacole. Un fapt rar, pot spune, ţinând seama că ultima sală, inaugurată la nivelul municipiului, a fost Teatrul Excelsior, în 2011” îmi spune directorul adjunct al ArCuB, Alina Teodorescu. Sala, cu o capacitate de 200 de l