● Florin Lăzărescu, Amorţire, Editura Polirom, 2013.
Florin Lăzărescu revine cu un roman la patru ani de la volumul de povestiri Lampa cu căciulă (Polirom, 2009), povestiri mai vechi şi mai noi, unele rescrise sau integrate unor texte mai mari, un volum construit – după cum spuneam la vremea respectivă – conform principiului „something old, something new, something borrowed...“, dar omogen scris şi alcătuit în jurul temei copilăriei la sat. Între timp, colegii săi de generaţie, Radu Pavel Gheo şi Lucian Dan Teodorovici, şi-au dat – cumva imprevizibil, aş zice – romanele lor cele mai substanţiale şi mai ambiţioase de pînă acum, Noapte bună, copii! (Polirom, 2010), respectivMatei Brunul (Polirom, 2011), două cărţi ale căror întîmplări se petrec în decenii diferite din comunism, deopotrivă în ţară şi în străinătate, politicul fiind însă parte importantă din intriga în care sînt prinse personajele confruntate, de fapt, cu Istoria. Noul roman al lui Florin Lăzărescu („...something blue“) este şi acesta, în felul lui, o carte de maturitate, chiar dacă scriitorul rămîne fidel realismului minimalist, universului domestic, de cartier, şi personajelor „mici“, oameni comuni, nelocalizaţi, cărora nu li se întîmplă altceva decît viaţa însăşi, cu micile-marile ei drame.
DE ACELASI AUTOR Ce-a vrut să spună autorul Femeia de pe tavan SF vs comunism Compoziţii exemplare Protagonistul cărţii este Evghenie, un bărbat de 40 de ani, om bun, dar cam delăsător şi lipsit de voinţă, căruia nu i-a reuşit mai nimic în viaţă. După cîteva slujbe mărunte, printre care şi cele de crescător de melci, gardian şi distribuitor de oferte promoţionale în mall, a profitat de o oarecare conjunctură favorabilă („după Revoluţie, se pare că toţi oamenii s-au trezit cu un mort în casă: biblioteca“) şi a devenit proprietarul unui anticariat de lîngă campusul studenţesc. „Biznizul“ însă nu i-a
