- Economic - nr. 184 / 20 Septembrie, 2007 Multe persoane sesizeaza, nemultumirile lor in legatura cu felul in care primesc restul cu prilejul cumparaturilor. In locul restului cuvenit in numerar, primesc produse in valoare aproximativa restului, cum ar fi: un pliculet de cafea sau de zahar, o cutie de chibrituri, o bomboana, o guma de mestecat si multe altele. Mi se intampla si mie asa ceva, mai putin pe la hipermarketuri. In aceste cazuri, sa apreciem ca, totusi, se ofera un rest, chiar daca nu este cel asteptat, adica in bani. Sa apreciem si mai bine momentul. Casiera priveste, incurcata, prin sertarasele goale, apoi intreaba cumparatorul daca dispune de o anumita suma in subdiviziunea leului, pentru a-i restitui o suma rotunjita. Cumparatorul se scarpina prin buzunare, prin portofel, apoi anunta, jenat, ca nu are suma solicitata. Casiera nu se pierde cu firea si incepe tocmeala, oferindu-i produse marunte, disponibile, cel mai probabil, greu vandabile. Din punctul de vedere al comerciantului, este o initiativa buna, fiindca vinde mai multa marfa, si din categoria celei mai putin solicitate, poate chiar si cu termenul de garantie "in pioneze". Dezavantajat este cumparatorul, care este silit de imprejurari sa cumpere o marfa pe care n-o doreste. O situatie penibila de ambele parti, dar care poate fi atenuata in cazul in care cetateanul poate alege marfa. In acest caz, va fi pusa la incercare casiera, fiindca va fi nevoita sa aplice regula de trei simpla, insusita in matematici. Daca clientul alege rahat, va calcula si va cantari exact cantitatea cuvenita. La fel va face cu orice produs ales, cu precizarea ca in cazul alegerii unor marfuri lichide, oarecum treaba se complica. Situatiile de acest gen pot fi eliminate. Necesita, insa, un plus de respect fata de cumparator din partea comerciantului, urmat de inca un efort, sa-si asigure necesarul monetar prin intermed