A apărut în dezbatere publică Codul de Etică pentru Învățământul Preuniversitar. Au mai fost prevederi legate de etica meseriei de dascăl și în alte acte normatice anterioare. Și ne găsim acolo unde suntem astăzi cu educația. Pentru că nu de legi și norme am dus lipsă ci de impunerea aplicării lor.

Să vedem dacă sunt șanse ca după promovarea noului Cod de Etică, educația să nu mai fie locul unde nimeni nu răspunde de nimic.

Prevederile Codului se regăsesc, în parte, printre cele 10 porunci.

La art. 7 se prevede:

(4) Interzicerea oricăror activităţi care generează corupţie:

a) fraudarea examenelor de orice tip contra bani, obiecte, servicii etc;

b) solicitarea de către personalul didactic a unor sume de bani sau cadouri în vederea obţinerii de către elevi a unor rezultate şcolare incorecte;

c) traficul de influenţă şi favoritismul în procesul de evaluare;

d) colectarea de fonduri de la elevi sau de la părinţii acestora pentru cadouri sau pentru protocolul destinat cadrelor didactice antrenate în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi de evaluare (examene şi evaluări naţionale, olimpiade, alte concursuri şcolare etc.);

e) interzicerea meditaţiilor cu proprii elevi, contra unor avantaje materiale.

Punctul e) ar avea mai degrabă forumularea:

e) interzicerea meditaţiilor cu elevii din școala (școlile) unde funcționează cadrul didactic, contra unor avantaje materiale.

Formularea este necesară pentru a elimina schimbul de elevi la meditație între colegii de cancelarie, caz în care subiectivismul în evaluare tot nu dispare. În rest, toate prevederile au existat și până acum, dar n-au fost respectate.

Relațiile sexuale din ultima vreme, între dascăli și elevi(e), au speriat așa de tare autoritățile încât sunt interzise de două aliniate din Cod, tot la art 7(1):

d) excluderea oricăror forme