Invatatura la distanta - Dom' profesor, daca tot s-a deschis anul universitar...

- Vorbesti de parca ar fi avut de ales, saracul!

- ... poate-mi explici si mie cum e cu studentia asta la distanta!

- Cum sa fie? Minunat!

- Nu poti sa fii mai concret?

- Pai, se inscrie proaspatul absolvent de liceu la o facultate oarecare, plateste o caruta de parale, adica platesc parintii dumnealui, studiaza cum se pricepe mai bine bibliografia, adica toceste niste cursuri, trece - el, Dumnezeu si profesorii stiu cum - examenele si, in final, primeste o diploma, care ii confera dreptul sa practice respectiva profesie.

- Altceva voiam sa-mi spui: crezi ca un asemenea invatamant e eficient?

- Fireste! Sub raport financiar, e chiar o adevarata afacere, de pe urma careia facultatile se imbogatesc indeajuns ca sa asigure dascalilor salarii de poveste.

- Dar ca pregatire?

- Cui ii pasa de pregatire? Profesorilor cu siguranta nu, studentilor nici atat. Cat despre stat, caruia ar trebui sa-I pese de calitatea scolii, el nu intervine. Ca doar e autonomie universitara.

- Si uite asa se umple tara de mediocri si nepriceputi.

- Pardon! Mediocrii se recruteaza de la cursurile de zi; scoala la distanta produce exclusiv nepriceputi.

- Stii ce ma mira? Ca exista invatamant la distanta si pentru discipline a caror insusire presupune o seama de calitati naturale, cultivate prin exercitii sistematice, prin antrenamente de-a lungul anilor de studii. Educatia fizica, bunaoara. Cum sa devii profesor de educatie fizica de la distanta?

- Simplu: te inscrii la respectiva facultate, sectia fara frecventa, unde sunt de fiecare data locuri berechet. Si nu te mai mira atata, ca nu da bine. N-ar fi exclus ca, maine-poimaine, sa auzi altele inca mai gogonate. Ca, de pilda, se infiinteaza cursuri fara frecventa la medicina