Premisă: 24 de ore – de sîmbătă, 9 aprilie, ora 12.00, pînă duminică, 10 aprilie, aceeaşi oră – de acţiuni artistice în spaţiul din clădirea Teatrului Naţional Bucureşti (TNB) pe care Centrul Naţional al Dansului (CNDB) trebuie să-l părăsească definitiv săptămîna aceasta. Open call – altfel spus, oricine dintre cei care luaseră parte la „ocuparea“ CNDB puteau propune orice (sau aproape orice): proiecţii de filme, ateliere, performance-uri, concerte, karaoke, spectacole de teatru, dezbateri, instalaţii. Istoric: clădirea TNB intră într-o operaţie de face-lifting care va dura cîţiva ani, „rictusul“ numit CNDB urmînd să dispară pentru totdeauna. Pentru că, printr-o Hotărîre de Guvern, achiziţiile în sistemul public sînt blocate, CNDB se mută după următorul algoritm: birouri la Centrul Naţional al Cinematografiei, sală de repetiţii la Sala Palatului, spectacole în fiecare marţi la Sala Atelier a TNB (pînă va intra şi ea în reparaţii). Cortul promis CNDB de către Ministerul Culturii nu poate fi montat unde se spunea că va fi montat din cauza unei recent descoperite gropi. Iar CNDB are un director interimar şi nici o perspectivă pe termen scurt pentru lansarea unui concurs de management. E o situaţie care poate fi uşor etichetată drept evidentă precaritate. Motiv pentru care, la apelul coregrafei/dansatoarei Mădălina Dan şi cu aprobarea directorului interimar, sediul în curs de demontare/demantelare/demolare al CNDB a fost ocupat de cei care lucraseră, pînă atunci, acolo. Plus un număr considerabil de artişti, teoreticieni etc. din alte domenii, dintre care unii nu puseseră niciodată (sau foarte rar) piciorul la producţiile de dans ale Centrului. La naiba cu posteritatea, eu vreau să dansez acum! e titlul sub care au dansat tinerii coregrafi români în 2003, la invitaţia Institutului Francez, pe scena Teatrului Odeon, în prezenţa ministrului francez al Culturii