Emil Constantinescu a vorbit, la Interviurilegândul, despre viaţa de după "mandatul sufocant" de preşedinte, după cum el însuşi l-a descris. Departe de a se gândi la odihnă, Constantinescu aminteşte că s-a implicat într-o susţinută activitate internă şi internaţională, care presupune participarea la cele mai importante think-tankuri din lume, acolo unde personalităţi de prim rang se întâlnesc spre a elabora scenarii privind viitorul lumii globalizate. Deşi există personalităţi de primă mână, care conferenţiază în schimbul unor onorarii importante, Emil Constantinescu spune că, din principiu, indiferent de situaţie, el nu percepe astfel de onorarii.

Partea a treia a interviului, în rezumat:

• "În general, nu sunt un om lacom, dar am acceptat să intru în structurile de conducere ale mai multor instituţii"

• "Ca să merg cu sinceritatea până la capăt, am primit şi oferte de consultanţă din partea unor grupuri de afaceri"

• "Nu percep onorarii şi nici nu fac judecăţi morale - este corect în ambele situaţii -, dar vorbesc de principiile mele"

Partea a treia a interviului, pe larg:

- Cum este viaţa unui preşedinte după mandat, domnule Emil Constantinescu?

După 2000, am fost invitat sa iau parte la cele mai importante think-tankuri din lume, unde se reunesc personalităţi care au jucat un rol decizional în politică, dar şi personalităţi din mediul academic. Scopul acestora este de a elabora mai multe scenarii cu privire la viziunea asupra viitorului lumii globalizate şi să deducă din aceste viziuni, strategii pe termen mediu privind evoluţia omenirii.

- Aveţi o agendă încărcată, să înţeleg...

Da, pentru că în general nu sunt un om lacom, dar am acceptat să intru în structurile de conducere ale mai multor astfel de instituţii şi după aceea mi-am dat seama că decizia mea implică şi obligaţia de a participa la activitat