O stire care circula pe fluxurile agentiilor de presa in ultimele zile readuce in atentie initiativa unui partid "tanar" si la propriu, si la figurat: Legea playback-ului. Pe scurt, organizatorii de spectacole, prezentatorii de radio si tv vor trebui sa mentioneze intr-un fel sau altul daca prestatia artistica la care fac referire in prezentarea lor sau care face obiectul spectacolului organizat de ei este "live" sau "playback". Ca sa intelegem mai bine ce implicatii poate avea aceasta initiativa (daca va ajunge vreodata lege), trebuie sa intelegem foarte clar ce inseamna cele doua notiuni. Nu voi incerca explicatii "de dictionar", ci mai "pe romaneste". Live in acceptiunea publicului roman este atunci cand artistul chiar canta versurile piesei intr-un microfon "deschis", in timp ce "playback" este atunci cand intreaga piesa este redata de pe un CD (sau orice alta sursa), iar artistul "mimeaza" ca ar canta.

La o prima vedere, incurajarea primului tip de prestatie in detrimentul celei de-a doua ar fi benefica tuturor, dar, conform principiului "la noi ca la nimeni", nu e chiar asa. Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa spunem ca legea a intrat in vigoare. Pe toate afisele ce vor anunta spectacole de manele va scrie cu litere de o schioapa "LIVE", pentru ca "baietii cu bani, masini, femei si celular" chiar canta la microfon (cu gramatica stau mai prost). Pentru ei nici nu e greu sa faca asta. De cealalta parte, o multime de artisti, mai ales din domeniul dance, va avea "lipita" eticheta "playback". Nu cred ca pentru ei conteaza prea tare (se stiu si acum cei care fac playback si lumea tot se inghesuie sa-i vada). Pana aici lucrurile sunt clare.

Ce ne facem insa cu celebrele prestatii tv? Este lucru cunoscut ca nici o televiziune din Romania nu are capacitatea tehnica de a oferi trupelor invitate la diferite show-uri posibilitatea de a canta live. Ce va