Cotidianul The Economist analizeaza piata muncii din Europa si modul in care reglementarea pietei muncii a creat o piata muncii ''duala'', prin care tinerii angajati, mai dispusi contractelor de munca temporare, au fost defavorizati in raport cu lucratorii mai in varsta.
Dintre multele problemele ale zonei euro, somajul in randul persoanelor tinere este probabil cel mai ingrijorator. Rata somajului in randul tinerilor este in jur de 30% in Portugalia si aproape de 50% in Spania.
Rata peste medie a somajului in ceea ce priveste populatia tanara (sub 25 de ani) a devenit o regula, chiar si in statele cu model economic mai liberal, precum Statele Unite ale Americii. Insa, rata somajului din aceasta categorie de varsta a crescut in Spania cu aproape 20% intre anii 2007-2009, comparativ cu SUA, unde cresterea a fost doar de 7 procente.
De blamat poate fi reglementarea pietei muncii: in timp ce lucratorii in varsta se bucura de contracte permanente, tinerii sunt in general angajati temporar si sunt mai usor de dat afara. Astfel de piete ale muncii ''duale'' sunt ele insele produse ale reformei.
Desi numarul somerilor a scazut rapid dupa problemele din anii 1970 si 1980, rata somajului din Europa a ramas blocata la niveluri inalte. Liderii au recunoscut nevoia de a flexibiliza piata muncii, insa sindicatele puternice au aparat drepturile angajatilor. In final, efectul a fost crearea unui grup de angajati mai putin protejat.
In acest sens, experienta Spaniei este instructiva. Cand rata somajului s-a apropiat de 20% la mijlocul anilor 1980, guvernul a introdus contracte pe perioada determinata intre 6 luni si trei ani, care implicau costuri de disponibilizare mai mici decat pentru contractele cu perioada nedeterminata. La finalul celor 3 ani de contract, firmele puteau oferi angajatului un contract permanent sau il p
