NU-S TOCMAI PUTINI cetatenii care cred ca-i normal sa le ceara prietenilor, cunoscutilor, ziaristilor sau unor oameni cu stare, intalniti intamplator, tot felul de servicii. Daca nu le mai rezolva statul necazurile, cineva, nu-i asa, trebuie s-o faca. E vorba de acei oameni care nu-ti cer sa faci ceva pentru ei, ci in locul lor. Nu-i cuminte sa le spui ca nu poti sau ca nu-i treaba ta, fiindca ajungi la explicatii. Iar dac-ai ajuns sa te justifici, inseamna ca mai ai niste motive, pe langa acelea in discutie, dar le tii ascunse. Ce mai incolo, incoace, e clar ca poti, dar nu vrei! La cererile marunte, cel mai simplu e sa spui da si sa-ti vezi de ale tale. Nimeni n-o sa te invinovateasca daca n-ai fost in stare sa rezolvi chestiunea. Adesea, faptul ca nu esti chiar atat de influent, cat crede lumea ca ai fi, il multumeste pe solicitantul de ocazie mai mult chiar decat serviciul propriu zis. Exista si o categorie de inventivi care isi scotocesc pe loc mintea, in clipa in care te vad. Oare ce-ar putea sa-ti ceara? Domniile lor n-au nevoie de nimic. Dar daca tot esti persoana care poate fi abordata, de ce sa nu-ti dea nitel de lucru? La o lansare de carte, am schimbat cateva cuvinte cu primarul, care-si facea rondul de protocol pe la standurile editurilor din targ. De indata ce a plecat, am fost navalit de cateva persoane, nimerite prin preajma, care mi-au cerut, dat fiind relatia mea de moment cu puterea, tot felul de chestii: sa astup gaurile din asfalt, sa le retrocedez niste proprietati, sa aduc in tara tezaurul din Rusia, sa sterg petele din soare. Iar unul, cu aerul ca e in situatia de a-mi face o favoare, nu de a ma pune la o munca, m-a intrebat cum am putea sa aranjam ca sa nasc in locul nevesti-sii?
IN EMISIUNILE care-si propun sa resusciteze mandria de a fi roman nici un invitat nu se simte obligat de a zice de ce-ar fi el mandru de el ca-i roman. America
