Nu intru in speculatii privind configuratia politica de dupa alegeri: sa asteptam rezultatul votului. E clar insa ca absenteismul va favoriza stinga. Iata de ce inchei cu o formulare previzibila: sa mergem la vot. Duminica vom avea de ales, in fapt, intre stinga si dreapta. Stim bine ca, in zonele "Romaniei profunde" si chiar printre multi intelectuali, stinga are o mai buna imagine decit dreapta. De vina e, in primul rind, intoxicarea ideologica din timpul regimului comunist. Dar cum si in Occident constatam fenomene similare, mai ales in ce-i priveste pe intelectuali, cauzele trebuie cautate si in alta parte (despre acest subiect Andrei Plesu a scris recent, in Dilema veche, un excelent articol). Stinga are reputatia ca e mai aproape de popor, de nevoile lui, ca vrea sa reduca inegalitatile, ca se preocupa de protectia sociala etc. As observa imediat ca dreapta a facut si face aceleasi lucruri, altfel s-ar sinucide politic. Mijloacele difera, ca si strategia pe termen lung. In al doilea rind, stinga a dovedit, in multe ocazii, ca a ales o cale gresita si a incercat ea insasi sa repare ce-a stricat, optind pentru masuri de dreapta. Cind, in 1981, François Mitterrand si socialistii au ajuns la putere in Franta, au decis nationalizari de banci si intreprinderi. Initiativa s-a dovedit catastrofala, incit doi ani mai tirziu s-a trecut la reprivatizarea bancilor si intreprinderilor nationalizate. Dupa mai bine de un deceniu, socialistii revenind la putere, Martine Aubry, ministru al muncii in guvernul Jospin, a impus legea celor 35 de ore de lucru saptaminale, lege cu consecinte dezastruoase in economie. In Statele Unite, tot dupa doi ani de la preluarea mandatului, Bill Clinton a adoptat masuri liberale (cu precizarea ca partidul democrat american nu e social-democrat, el fiind doar perceput ca fiind la stinga partidului republican). Mi-ar trebui multe pagini ca sa ream