Lovitura de teatru de la sfirsitul saptaminii trecute nu a fost prevazuta de nimeni. Nimeni nu il credea in stare pe „tribun“ sa se retraga. Parea eternizat in scaunul lui de lider al extremei românesti parlamentare. Corneliu Vadim Tudor, intr-o plenara de partid tinuta cu usile inchise, a facut vag un pas inapoi. A ramas numai presedinte de onoare. Presedinte trece adjunctul de pina acum, Corneliu Ciontu, omul lui de incredere. Principala chestiune a afacerii este: Cit de reala este povestea asta? Este o operatie cosmetica sau chiar una reala? In plus, aceeasi plenara a schimbat numele partidului in „Popular România Mare“. De ce acest pas? Intii, pentru ca PRM era condamnat sa ramina in afara oricarei guvernari, indiferent de rezultatul votului. Nici un partid nu ar risca sa colaboreze cu un partid extremist, xenofob, nationalist, iredentist, cum a fost taxat PRM la Bucuresti, ca si in strainatate, de lideri politici, dar si de mass-media. Orice coalitie cu PRM la guvernare ar insemna izolarea României. PPRM vrea o data cu schimbarea numelui si a liderului sa devina un partid de dreapta, conservator. Aceeasi translatie a facut-o si Fini in Italia, a transformat un partid fascist, mussolinian, intr-un partid de dreapta, aflat acum in parlament si in coalitia condusa de Berlusconi. PPRM vrea sa devina dintr-un partid „antisistem“, cum s-a manifestat pina acum, intr-unul integrat in sistemul politic românesc. Dintr-un partid refuzat de toate partidele, vrea sa fie unul acceptat, considerat democratic si capabil sa participe la guvernare. De altfel, PSD deja s-a grabit, prin vocea purtatorului de cuvint Titus Corlatean, sa spuna ca ar fi de acord sa colaboreze cu PPRM in aceasta formula. Asta ar da o forta mai mare opozitiei si ar ameninta serios fragila majoritate parlamentara. Dar cit e de crezut ca Vadim Tudor s-a retras, de vreme ce chiar el a dat declaratii in ziu